Fiecare recesiune ne amintește de pericolele la care este expusă organizația noastră socială, atunci când nu există restricții asupra inițiativelor de afaceri și asupra urmăririi profitului, atunci când evoluțiile economice nu sunt controlate și inegalitățile pe care le hrănește societatea nu sunt percepute.

Fiecare criză constituie, așadar, o ocazie pentru revizuirea percepțiilor și instituțiilor și pentru stabilirea unor noi reguli. Revizuirea este mai necesară ca niciodată. Bogăția este generată și pierdută prin construcții speculative ale capitaliștilor. Muncii i se acordă din ce în ce mai puțină atenție. Procesele productive, educația, mediul, în ciuda progresului tehnologic, nu satisfac nevoile oamenilor. Sărăcia continuă să existe, și mai ales într-o mare măsură.

Azi plătim prețul dogmei funcționării necontrolate a piețelor, pe care au impus-o forțele politice conservatoare deoarece servea intereselor economice care le-au susținut. Statele trăiesc astăzi unul dintre puținele momente în care pot, fără reacții puternice, să impună reguli de joc pentru afaceri.

Obiectul politic al disputelor care vor izbucni imediat după normalizarea parțială a situației va viza rolul statului co-responsabil. Concluzia va fi determinată de atitudinea conducătorilor politici și de luptele socio-politice care vor însoți și vor modela intervenția statului aflată în desfășurare. Aceștia vor decide dacă va exista mai multă democrație, dezvoltare și justiție socială. Criza reprezintă o provocare pentru acțiune.