Ambiția acestui proiect este de a prezenta cât mai complet harta dramaturgiei italiene moderne în Grecia în prima jumătate a secolului XX. Scopul este de a ilumina importanța acestei activități dramatice specifice și rolul său mediator între teritorii grecești și italiene pentru evidențierea conviețuirii culturale a celor două țări, precum și completarea golurilor, în principal, în istoria teatrului grecesc.
Investigarea elementelor începe de la ultimul deceniu al secolului XIX și ajunge până în 1940, o dată de referință pentru evenimentele politice și culturale din Grecia. În câteva cazuri speciale, cum ar fi cel al lui Dario Niccodemi, Aldo De Benedetti, Massimo Bontempelli și Pier Maria Rosso di San Secondo, al căror lucrări au avut succes și în epoca modernă, cercetarea depășește limitele temporale inițiale, atingând anii '90.
Dramaturgia italiană are o mare importanță pentru studiul teatrului grecesc în perioada pe care o analizăm, deoarece a dat impuls pentru o mai departe creație artistică, a fost un prilej pentru mulți actori și regizori de a-și găsi locuri de muncă, a propulsat carierele multor actori și actrițe în vârful carierelor lor și a acționat ca o punte de comunicare culturală între Grecia și Italia, ca un pântece de naștere și regenerare a teatrului autohton care era în stagnare în acele vremuri, ca un canal mediativ între cele două perioade istorice - artistice: ultimele decenii ale secolului XIX și a doua jumătate a secolului XX.
În concluzie, studiul de față reprezintă prima prezentare sintetică a dramaturgiei italiene contemporane în Grecia din 1900 până în 1940. Acesta cuprinde și analizează lucrările teatrale, traducerile lor în limba greacă, reprezentațiile și critica pentru toți dramaturgii italieni contemporani care au devenit cunoscuți în țara noastră în acea perioadă.
