Germă, al cărei nume înseamnă pământ sterp, este căsătorită cu Juan și își dorește, doar de la soțul ei, copii. Juan nu poate, nu are flacăra necesară. Victor, care ar putea, nu îi aparține. Soțul ei, cufundat în suspiciuni despre ea, o cheamă pe surorile sale acasă să o supravegheze.

Germă, în agonia ei, ajunge la isterie. Într-o noapte, într-un mănăstire a unui sfânt fertil, în ultima ei speranță, dă peste Juan care s-a ascuns și a auzit dialogul dintre soția lui și o bătrână care îi dezvăluie că vina este a soțului ei.

Când el, la limita cinismului, îi mărturisește că se simte mai bine fără copii, explodează și îl sufocă. Iubirea trădată, natura trădată, insatisfacția maternității. Văzând în Juan singur copilul ei care nu vine, îl ucide, omorând împreună și posibilitatea pentru acesta.

[Fragment dintr-un text de prezentare a editorului sau a ediției]