Goethe abordează culorile ca un fenomen multifacetic: pe de o parte, ele constituie apariții subiective dar doar temporare în interiorul propriilor noastre ochi, pe de altă parte, devin fenomene optice obiective dar doar temporare și, în final, dobândesc o existență stabilă ca vopsele. În același timp, au o semnificație estetică și morală.

Și toate aceste aspecte ale problemei le discută ca expresii unei perspective și idei universale, ideea că culorile se combină pentru a ne oferi o totalitate și armonie. Prin urmare, oricine simte că se sufocă în formele și ideile abstracte ale Fizicii și Opțicii moderne va respira un aer diferit în cadrul teoriei culorilor lui Goethe și va simți cum îl mângâie aura unei lumi mai spirituale și ideale.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]