Cocteau o admira și o adoră pe Piaf. A scris pentru ea două monologuri "Fantoma din Marsilia" și "Frumosul indiferent". În cel de-al doilea, Cocteau își împarte echilibrul și analizează între "subteran" și "lumea noastră respectabilă".

În "Frumosul indiferent", el scoate la iveală toate sentimentele unei prostituate pentru gigolo-ul ei. O existență dintre acelea care au avut neșansa să se nască în mizerie, existențe pierdute încă de la începutul vieții lor, care se agățau de un gigolo pentru a putea continua să trăiască. Toate sentimentele tandre, primitive, pasionale ale unei suflete pierdute. Din "societatea noastră serioasă" care își manifestă întreaga anxietate existențială și dependența sa, către o altă suflet pierdut care nu îi pasă deloc. Marginalizata societății, împinsă în mlaștină de ipocrizie, a acestei "societăți respectabile și serioase".