Discursul progresist, discursul de stânga, a fost întotdeauna creativ; un discurs care anticipa, un discurs care plănuia. Discursul progresist este un discurs care privește spre viitor.

Se opune, astfel, douălor mentalități. Una cultivă pesimismul social, susținând că, într-o lume în care lucrurile deja merg prost, situația se va deteriora tot mai mult, pentru că forțele capitalului internațional determină fără echo jocul. Cealaltă susține că mecanismele pieței sunt elementul decisiv pentru evoluție; pilotul automat al pieței este cel care garantează în principal un viitor mai bun.

Ambele aceste mentalități exclud posibilitatea de a crea o relație cu viitorul care să fie determinată de ideile și inițiativele societății; nu permit speranța. Cu toate acestea, speranța este ingredientul principal al ideologiei progresiste. Ceea ce se întâmplă nu rezultă din legi ireversibile. Cetățeanul are și o altă ieșire din resemnare și supunere.