Cenzura există. Insule tradiționale de forme de reprimare a libertății artei, expresiei sau presei din partea autorităților publice supraviețuiesc și astăzi.
Cu toate acestea, ceea ce caracterizează mai mult ca niciodată contextul modern sunt versiunile mai puțin vizibile, dar uneori mai drastice, de auto-restricție a discursului uman, în numele diverselor scopuri. Texte ale cărții abordează aceste două versiuni, propunând o combinație interdisciplinară între discursul experiențial și cel analitic, documentând actualitatea și importanța problematicii cenzurii cu referire la însăși acțiunile de cenzură artistică din Grecia, din 1945 până în prezent.
Reticența unor segmente ale societății grecești și ale statului de a se familiariza sau, măcar, de a tolera ceea ce resping din motive morale sau politice a menținut de ani buni dezbaterea publică relevantă în margine.
Aceast volum, purtător de mărturii dar și de diverse abordări de cercetare, încearcă să răstoarne această imagine și să constituie o provocare continuă la reflecție.
