Reprezentarea, adică producerea de sensuri prin limbaj, cuvânt și imagine, ocupă o poziție centrală în studiile culturale. În acest text introductiv, Stuart Hall prezintă într-un mod accesibil și structurat modul în care imaginile, limbajul și cuvântul funcționează ca sisteme de reprezentare.

Hall analizează reprezentarea ca o practică semnificativă în diferite contexte sociale și instituționale, punând întrebări despre relația dintre reprezentare, sens, cunoaștere și putere. Combinând exemple ilustrate cu activități și lecturi selectate, de la Roland Barthes la Ernesto Laclau și Chantal Mouffe, cartea reprezintă un ghid unic pentru profesori și studenți în studiile culturale și alte domenii conexe de cunoaștere.

Care este legătura dintre reprezentare, cultură și sensuri? O utilizare a termenului, bazată pe bunul simț, este următoarea: "Reprezentarea este utilizarea limbajului pentru a spune, cuiva sau pentru a reprezenta ceva din lume cu sens".

Cum leagă reprezentarea cultura de limbaj și de sensuri? Pentru a explora această conexiune, vom examina câteva teorii despre modul în care limbajul este folosit pentru a reprezenta lumea. Ne vom concentra pe trei teorii distincte: teoria reflecției, teoria intenției și teoria constructivistă.

Este posibil ca limbajul să reflecte pur și simplu un sens care deja există în lumea obiectelor, oamenilor și evenimentelor (teoria reflecției)? Oare exprimă doar ceea ce vrea să comunice vorbitorul, autorul sau artistul, doar sensul pe care acesta sau aceasta dorește să-l transmită (teoria intenției)? Sau poate că sensul este construit în și prin limbaj (teoria constructivistă)?