Odată a existat Frumusețea - atunci când cineva ar putea să-și imagineze perfecțiunea absolută. Însă siguranța normelor estetice nealterate a cedat în fața reîncadrării radicale a individului la pragul lumii moderne.
Aici ceea ce contează sunt frumusețile distincte, cu atât mai remarcabile cu cât sunt mai unice. Praticile de înfrumusețare se multiplică și diversifică: printre altele, machiajul (unde Baudelaire recunoaște un mod de `inventare a sinelui`), îngrijirea frumuseții, produsele cosmetice, intervențiile chirurgicale, prin care fiecare visează să își reconstitue personalitatea.
Elementul trucajului domnește. Această cale de la frumusețea absolută la multiplele versiuni ale frumuseții personificate este urmărită de carte, în raport cu schimbările societății, căci nu există nicio îndoială că regulile frumosului depind de fiecare epocă și de valorile sale.
De la fața Mona Lisei până la silfidele moderne, nu sunt doar criteriile frumuseții cele care s-au schimbat. Georges Vigarello arată că istoria culturii modelează de asemenea corpurile femeilor și bărbaților.
Aspectul, care nu încetează să distingi indivizii, exprimă simultan contradicțiile care mocnesc între grupurile sociale, generații și stiluri de viață. Obiect strălucitor sau îngrijorător al oglinzii, frumusețea devine ea însăși oglinda societăților care o definesc.
[Fragment din textul de pe coperta spatelui ediției]
