Dintr-o anumită perspectivă, cel puțin până la un punct, suntem justificați. Pe de o parte, celebrele procente ale Acordului de la Moscova (90%-10%) cu rolul lor decisiv, pe de altă parte, aproape certitudinea (extrasă din lunga noastră Istorie) că „Grecia nu moare niciodată” - undeva ne linișteam...
În anii de la Eliberare și până acum, am văzut - după nemți - să vină (și să plece repede) englezii, să vină (și să nu vor să plece!) americanii, poate pentru că ne-am comportat și noi la început cu lejeritate și ei ne-au păcălit: ca noi „protectori” apăreau cu o față liberală, oferind speranțe false oamenilor că ceva se va schimba, exact cum s-a întâmplat când clasicii „protecționiști” din perioada interbelică și-au cedat locul modernilor promoționiști și localnicii au crezut că ar putea vedea zile mai bune...
Dar astăzi? Nu trebuie să facem ceva? E suficient să spunem „nu vom muri niciodată, măcelari necurăței”;
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
