Priveghind prin lentila camerei mele, există întotdeauna un moment în care un obiect se dezvăluie în adevărata sa natură. Este un moment fragil care, dacă nu sunt atent, se termină într-o clipire. Un astfel de moment s-a manifestat în timp ce priveam suprafața argintie a unuia dintre obiectele Thaliei.

A fost o după-amiază când o schimbare bruscă în nori a convocat o lumină rece de iarnă. Pe măsură ce lumina se reflecta pe suprafața farfuriei, aceasta s-a iluminat brusc cu o fioroasă grafică, ceea ce părea a fi o pieliță minimă, dezvăluind o a doua lume în interiorul obiectului. Din acel moment am început să văd și să apreciez munca Thaliei la un alt nivel.

La prima privire, obiectele Thaliei par iconografice, parte din vocabularul nostru de forme, o farfurie, o cană, o furculiță. Ne simțim ca acasă, o familiaritate caldă, în timp ce privim conturul lor. Totuși, privindu-ne în această formă, o narațiune suplimentară începe să comunice cu privitorul. O poveste despre pielița argintie. Pielița păstrează o amintire. O înregistrare precisă a fiecărui mic gest și a mâinii care l-a format.

O linie, o crăpătură subtilă sau uneori un ornament deschide suprafața delicată și provoacă așteptările noastre. Aceste linii comunică atât ideea de frumusețe care se află în imperfecțiune, cât și conceptul că valoarea deplină a acestui obiect nu este dezvăluită până nu este integrată în ritualul nostru zilnic.

Când fotografiem obiecte, cele mai minime piese conțin adesea cele mai multe posibilități. Au nevoie de timp pentru a se deschide către tine, dar odată ce straturile încep să se desfășoare, bogăția lor oferă o adâncime nesfârșită. Munca Thaliei reprezintă chiar esența acestei teorii. Piețele ei argintii par arhetipale la prima vedere, dar în timp, fiecare zi aduce o nouă lumină care îți schimbă perspectiva și îți dezvoltă relația cu piesa, dezvăluind o nouă interpretare.

Astfel, fotografiile detaliate care intră în a doua lume păstrată în pieliță sunt la fel de semnificative ca și portretizarea obiectelor în totalitatea lor. Ele spun o poveste despre cum fiecare piesă a prins viață, capturată într-un cod pe suprafață, oferindu-ne șansa de a interpreta propria noastră poveste din obiect.

O poveste personală despre viața de zi cu zi și descoperirea, chiar și în cel mai mic detaliu, a unei adevăruri ascunse care ne determină să re-evaluăm ceea ce știm.