Orașul european cultivă dublul său patrimoniu de urbs și civitas. Totuși, în ultimii cincizeci de ani, au crescut îndoielile cu privire la valorificarea acestui patrimoniu. Dilemele nu se referă la poziția orașului, care a avut mai degrabă tendința de a fi întărită de noile sale funcții: gestionare, asigurarea solidarității între locuitori, promovarea planificării urbane.

Restricția generalizată a rolului statului, procesele de descentralizare și politicile comunitare foarte reținute au întărit rolul politic și localizat al orașelor. Din această cauză, s-ar putea spera în mod special că a doua jumătate a secolului XX va depăși cele două principii contradictorii ale Europei moderne, care i-au costat multe aventuri coloniale, războaie și regimuri totalitare: cosmopolitismul universalist al Luminilor din secolul XVIII și dobândirea substanței națiunilor în secolul XIX.

Cu toate acestea, această renaștere aproape hanseatică, dacă nu medievală, a orașului ridică o întrebare foarte actuală, triplă: redefinirea teritorială a competențelor politice ale orașului, formarea constituțională a unei noi guvernări urbane și capacitatea de asimilare socială și integrare politică.

Cu acest volum se finalizează lucrarea în două volume Orașul european modern, care face parte din lucrarea colectivă Histoire de l'Europe urbaine, publicată sub coordonarea lui Jean-Luc Pinol (Seuil, Paris 2003). Împreună cu cartea lui Jean-Luc Pinol Lumea orașelor în secolul al XIX-lea, care este disponibilă de la editura noastră, acoperă două secole de istorie urbană și reprezintă un instrument important pentru istorici, urbanisti, economiști, precum și pentru cei care sunt interesați în general de istoria socială.