Hristos pășește încet prin istorie. Lent ca un râu profund, pe care un copil l-ar putea considera nemișcat, dar pe care omul nu ar putea să-i construiască un baraj. Lent ca grâul, pe care îl semeni toamna și iarna crezi că este mort. Încă nu a venit primăvara pentru sămânța lui Hristos.

Calea Lui este greu de parcurs. De aceea pășește încet. El parcurge prin gropi de sânge, prin întunericul păcatelor și prin spini de tâlhari. Calea Lui este îngustă și mulți păcătoși căzuți se află pe marginea prăpastiei de ambele părți ale căii Lui. El trebuie să se aplece de ambele părți, să-i ridice și să-i tragă după Sine și să meargă înainte. De aceea pășește încet.

Pășește încet, pentru că plinătatea Lui este departe. Plinătatea Lui se întinde până la marginile istoriei și locul Său este în cele mai de jos...

Episcopul Nicolae nu este doar un mare sârbo. Pentru noi toți ortodocșii, el reprezintă expresia spiritualității ortodoxe și ocupă o poziție proeminentă printre cei care lucrează pentru a face veșnic credința ortodoxă. p. Alexandru Schmemann