Călătoria în Athos a generat un discurs de călătorie remarcabil, oferind texte minunate în literatura de călătorie greacă. Textele literare ale scriitorilor neoeleni pe care am ales să le studiem, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului XXI, se încadrează în cei trei axe esențiale ale teoriei literaturii generale și comparate: timpul istoric, timpul spațial și timpul personal al călătorului-narator.
Așadar, am plasat călătoriile literare în contextul istoric în care au avut loc, examinând totodată vârsta, motivele care au dus la o astfel de călătorie, „bagajele lecturilor relevante” ale scriitorului și, în general, toate condițiile călătoriei. În acest sens, călătoria în Athos este o experiență distinctă, o trăire unică pentru fiecare dintre scriitorii pe care i-am inclus în monografia noastră.
W. Dilthey vede „întâlnirea” pe care o aduce călătoria la nivelul experienței „Eu-Tu”. Prin urmare, călătoria se transformă într-o „trezire”, care, uneori, conduce la o transformare și diferențiere, având o importanță decisivă pentru parcursul ulterior al vieții călătorului, pe care îl și semnifică.
