Poate acesta este motivul pentru care internetul este atât de fascinant: capacitatea de a te conecta cu oameni, cu informații, cu produse, cu cunoaștere, cu divertisment, cu tot ce ți-ai putea dori. Poate să te facă să interacționezi cu el doar pentru a-ți petrece timpul plăcut sau chiar să-l ceri insațiabil, să devii dependent de el. Unde altundeva s-a mai auzit asta? Opțiuni infinite și nenumărate moduri de a-ți satisface nevoile. Este mereu disponibil și întotdeauna la dispoziția ta. Toate acestea, folosind doar degetele și mintea ta. Este minunat să ai întreaga lume la picioarele tale, fără să fie nevoie să te miști. Să o controlezi și să o manevrezi cum dorești. Să reușești, adică, ceea ce este imposibil să reușești cu sentimentele tale… Poți să nu plângi dacă ți se spune să nu o faci? Să nu fii supărat după un eveniment neplăcut dacă ți se raționalizează situația încheind cu „Nu fi supărat, totul se va rezolva”? Să nu râzi la o glumă frumoasă? Sau să nu te îndrăgostești de dragostea visurilor tale? Sentimentele nu pot fi controlate, ca mouse-ul calculatorului. Sunt impulsive, incontrolabile și ocupă întregul nostru ființă.

Ele se adresează tuturor obiectelor, persoanelor, situațiilor, momentelor, senzațiilor pe care le provoacă evenimentele, mirosurile, privirile, atingerile. Și nu se limitează. Cel puțin la nivel inconștient. Ele determină comportamentele, acțiunile și reacțiile noastre. De exemplu, ce au în comun mânerul unei uși, pierderea, câțiva metri pătrați ai unui lift, contactul cu alte persoane, terasa unei case și pedeapsa? Toate pot crea frică. Și această frică poate ghida comportamentul tău. Cum? Când îți este frică de înălțimi, nu urci pe terase. Când îți este frică de pedeapsă, ești obligat să fii ascultător pentru a o evita etc. Și în timp ce crezi că situația este de vină pentru ceea ce faci sau nu faci, esența este în altă parte. În tine. Nu că tu ești de vină. Nu. De fapt, nimeni nu este de vină. În viață, nu contează evenimentele, ci modul în care le percepi.