Mările au reprezentat întotdeauna o mare provocare pentru omenire. De data aceasta, provocarea nu este explorarea sau exploatarea lor, ci asigurarea utilizării acestora: acest scop este servit de planificarea spațială maritimă, adică proiectarea timpului și locului activităților umane pe mare, ambiție care, așa cum se cuvine, se află astăzi în centrul interesului Uniunii Europene, Greciei și multor altor țări.

Temele centrale ale cărții sunt conceptul și conținutul planificării spațiale, în general, și al planificării spațiale maritime și gestionării integrate a coastelor, în special. Totuși, acest lucru necesită o înțelegere mai largă a spațiului maritim, a geografiei oceanelor și mărilor, a caracteristicilor apelor marine, a cadrului instituțional care reglementează mările și a eforturilor de reglementare a acestora la nivel internațional, european și grecesc.

Primele capitole ale cărții sunt dedicate mărilor planetei, concentrându-se în principal pe mările regionale ale Europei – în special Marea Mediterană – și pe Grecia, în timp ce un capitol este dedicat dreptului maritim și convențiilor internaționale care influențează spațiul maritim, precum și convențiilor referitoare la zonele maritime, de exemplu, platforma continentală, zonele economice exclusive, zonele de protecție a pescarilor, dar și probleme legate de protecția mediului și dezvoltarea durabilă.

În momentul în care în dreptul nostru național se integrează Directiva Uniunii Europene pentru Planificarea Spațială Marină (Maritime Spatial Planning), este necesar să se studieze în profunzime Politica Marină Integrată a UE, precum și toate politicile paralele care au influențat-o. În acest context, este examinată evoluția directivelor UE, precum și experiențele internaționale de reglementare și protecție a mărilor europene prin convenții interguvernamentale sau prin inițiative naționale ale țărilor care aparțin avangardei obiectului.

Una dintre accentuările speciale este dată Mediteranei, în timp ce un capitol separat este dedicat Greciei și eforturilor care, treptat, duc la o planificare maritimă coerentă: este prezentat cadrul instituțional relevant, sunt revizuite cadrele de planificare spațială specifice – chiar dacă unele momente au fost abandonate sau au rămas inactive – care influențează, direct sau indirect, regiunile maritime ale țării, de exemplu, pentru acvacultură, turism și zonele de coastă, instalațiile de energii regenerabile, și proiectele legate de petrol și gaze naturale.

În paralel, sunt examinate exemplele parcurilor marine de protecție ecologică, problema falezei și plajei, primele încercări exploratorii de planificare spațială marină și competențele agențiilor guvernamentale care se ocupă de acest domeniu. Cartea se încheie cu o sinteză generală și un contur al unei prime abordări a planificării spațiale maritime în Grecia, care ar putea fi funcțională și aplicabilă până când se vor reglementa problemele dificile de delimitare a zonelor maritime, în special în Marea Egee.

Dorința ascunsă a autorului este ca această carte să nu fie tratată ca o lucrare pur tehnocrată. Marea nu este doar un obiect tehnic sau paternalist ecologic. Este proprietatea umanității, parte din subconștientul nostru, elementul lichid care ne-a dat naștere.