Psihologia Politică subliniază în mod special caracterul politic al științelor în general și al Psihologiei în special, în sensul "neutru" al științelor și al rezultatelor lor de cercetare, explorând relațiile dintre individ, societate și politică.

Scopul ei este emanciparea cetățenilor prin cunoștințele și informațiile lor științifice. Prin asumarea de acțiuni de cercetare și inițiative în colaborare cu alte discipline și domenii științifice conexe, Psihologia Politică intervine (activ) preventiv, diagnostic și consultativ-terapeutic, căutând și/sau promovând dialogul și comunicarea între cetățeni (grupuri de cetățeni, mișcări) și puterea politică.

Cu câteva excepții minime, Științele Sociale rămân "orfane" în ceea ce privește aspectele psihologice ale proceselor sociale și politice. Analizele politicii, puterii și instituțiilor sunt mai influențate de deciziile guvernamentale și de dependențele sociale și economice.

Chiar dacă Științele Sociale nu sunt încă atașate acțiunilor marilor oameni, analizele pentru structurile sociale nu iau în considerare structurile psihologice. De ce însă este exclusă Psihologia din sfera Politicului și Socialului?

[...] (din introducerea cărții)