Cartografierea prezenței lui Francisc din Assisi în opera și gândirea lui Nikos Kazantzakis dezvăluie că legăturile care îl uneau pe gânditorul cretan cu sfântul vestic depășeau convenționalitatea relației dintre biograf și biografiat.

Persoana sau, mai degrabă, mitul lui Francisc a fost pentru Kazantzakis nu doar cea mai atrăgătoare variantă a creștinismului, ci și un tovarăș deosebit de valoros, care nu a încetat să hrănească stațiile sau/și întorsăturile traseului său spiritual.

Studii actuale își propun să documenteze și să scoată în evidență aspectele franciscane ale conștiinței kazantzakiene. Studiul acestor aspecte permite, pe de o parte, o abordare critică a cerințelor eroismului și sfințeniei, care compun idealul antropologic și investesc dinamic în ideile sociale sau/și viziuni politice ale lui Kazantzakis.

Pe de altă parte, studiul acestor aspecte favorizează condițiile unui dialog reînnoit între constantele credinței creștine și materialele structurale ale universului metafizic al gânditorului cretan.

[Extras dintr-un text de prezentare a editorului sau a publicației]