Reflectarea nu înseamnă să merg mai adânc în înțelegerea ordinii? Privește cum pomul orb cu ramurile sale divergente crește în jurul sinelui său în sensul simetriei. În interiorul său viața cântărește, ridică o structură și radiază numărul ei prin ramurile și mlădițele lor, iar fiecare mlădiță cu frunza ei, având deja vârfurile marcate de viitorul ce se conturează...

La douăzeci de ani după „Eupalinos sau Arhitectul” și „Suflet și dans”, două dialoguri socratice care au fost publicate ambele în anul 1921, la 25 octombrie 1943, Valéry citește la Institutul Franței „Dialogul despre copac”. Cu puțin timp înainte, finalizase traducerea în vers liber a „Bucolicelor” lui Virgil. Pomul îi ocupă mintea poetului în ultimii săi ani, pe măsură ce, în atmosfera greoaie a ocupației germane, se îndreaptă spre sfârșitul vieții sale.

În 1944, cele trei dialoguri vor fi publicate împreună într-un volum. Paul Valéry, care s-a născut în 1871, va muri în 1945, având ocazia să vadă eliberarea.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]