Dacă Mikami nu își bagă mâna într-un joc (vezi Resident Evil 1, 4 și Evil Within 1), nu va fi o capodoperă a horror-ului. Asta se întâmplă exact aici.
Este bazat pe furtivitate (un element de bază al horror-ului), inamicii sunt foarte rezistenți și rapizi, dar în timp ce primul joc era întunecat, sinistru și interesant, acesta devine mai plictisitor și mediocru. Nu a învățat din predecesorul său. Se bazează pe furtivitate, pe arme inexacte și slabe, pentru a compensa incapacitatea sa de a ne oferi o experiență terifiantă. Motivul eșecului său ca joc de horror este simplu: mediile luminoase și ireale, designul amuzant al inamicilor, antagoniștii slabi, sentimentul general din scenariu, bazat pe un dramă familială (tatăl care își caută fiica și își găsește soția dispărută acolo, pe care o pierde din nou), îl fac mai degrabă un film "romantic" preluat din cinematografie decât un joc de horror și suspans. Doar Kidman s-a evidențiat ca personaj în acest joc (și Modius, care apare minim), în loc de Sebastian și răufăcători, cu motivele lor amuzante, unul fiind un artist eșuat și celălalt un pastor care visează să devină ceva asemănător cu noul Papă Inocent al III-lea.
Mediocru până la puțin bun ca joc. Modul clasic este o experiență bună, mai puțin tortură decât akumu. La prețul său, pentru cineva care nu l-a jucat, este tolerabil.

Cred că este mai bun decât predecesorul său în ceea ce privește povestea și intrigă, deoarece se concentrează mai mult pe coșmarul personal și familial al personajului principal... Cel puțin asta prefer eu! Aș spune că a avut puține, dar mai multe erori decât primul, ceea ce afectează în mod evident performanța jocului! Cu toate acestea, țin cont că ar putea fi din cauza consolei sau chiar zgârieturi pe disc. Cred că este mai ușor decât cel anterior, deoarece urmărește mai multe videoclipuri și efecte (audio și vizuale) pentru a face povestea mai cinematografică și, prin urmare, mai interesantă... Are câteva caracteristici originale care doar îmbunătățesc protagonistul. Nu aș spune că dezamăgește în vreun fel, dar cu siguranță lasă întrebarea obișnuită, acum fiind o continuare, cu privire la care aspect preferă fiecare persoană mai mult, în funcție de ceea ce se așteaptă de la un joc de acest gen... În cele din urmă, trebuie să spun că este mai înfricoșător decât înspăimântător, dacă luăm în considerare că un joc video poate evoca o astfel de senzație.

Jucând ambele jocuri din serie, sunt destul de împărțit în ceea ce privește al doilea. Să explic:

1.) Orașul în care are loc povestea se numește Union. Deși este într-adevăr frumos proiectat, includerea elementelor open-world a avut un impact negativ, deoarece îți ia senzația de claustrofobie. Dacă atragi mulți zombi, poți pur și simplu să fugi până când îți pierd din vedere. În plus, poți face ucidere furtivă în exces din tufișuri și să îi omori unul câte unul până când nu mai rămâne niciunul în picioare.

2.) Cei doi antagoniști principali (Stefano Valentini și Părintele Theodore), deși interesanți ca personalități, nu ating sadismul și obsesia lui Ruvik din primul joc.

3.) Cu toate acestea, șefii și toți inamicii care te urmăresc (Anima, Guardian, Lost, Obscura, etc.) sunt destul de înfricoșători și la fel de buni ca cei din primul joc (dacă nu chiar mai buni).

4.) Prea multe arme... nu aveau nevoie de atâtea. Este un survival horror, în cele din urmă, nu un joc de acțiune. Pușca automată și aruncătorul de flăcări nu ar trebui să existe nici măcar.

5.) Finalul, deși fantastic cu o întorsătură nebună, părea că a fost preluat dintr-un film de acțiune, ceea ce nu se potrivește genului jocului.

6.) Descrierea poveștii este făcută în principal prin expunere, ceea ce înseamnă că de multe ori vei prinde pe Sebastian vorbind singur doar pentru a-ți explica povestea. Primul joc îți spunea să "cădeși și să înoți, nu-mi pasă, descoperă pe cont propriu", ceea ce mi-a plăcut mai mult pentru că simțeam că intru în pielea detectivului. În al doilea joc, explică chiar și cele mai triviale detalii și întreaga misterie dispare.

7.) Sistemul de creare adesea mi-a amintit de Dying Light. În general, în multe aspecte, jocul a fost lipsit de originalitate, din perspectiva că avea elemente din multe titluri populare de survival horror. Primul joc a fost complet unic și original.

Era logic să existe astfel de schimbări, desigur. În primul joc, regizorul jocului a fost Shinji Mikami, considerat unul dintre cei mai buni designeri din domeniul Survival Horror, în timp ce în al doilea, el a fost doar un supraveghetor, lăsându-și poziția lui John Johanas, care este destul de tânăr și nu la fel de experimentat.

În ceea ce privește a treia parte a seriei, se speculează că va fi lansată în jurul anului 2021, după lansarea PS5, deoarece echipa din spatele The Evil Within (Tango Gameworks) lucrează la un alt titlu numit Ghostwire Tokyo, deci este necesară răbdare.

În ansamblu, a fost un joc demn, ușor un 8/10, poate chiar un 9, dar primul joc, pentru mine, ar primi un 10 perfect.

Evil Within 2 este un joc de groază destul de plăcut, cu îmbunătățiri evidente în diferite aspecte față de predecesorul său, dar și cu o scădere relativă în altele. Schimbarea pozitivă începe, aș spune, cu grafica, care este probabil primul lucru pe care orice jucător îl observă când începe un titlu nou. Aici există progres evident, cu majoritatea scenelor fiind foarte bune sau impresionante. În ceea ce privește sunetul, deși efectele sunt relativ slabe ca calitate, ele sunt satisfăcătoare și mai bine dezvoltate decât în titlul anterior. Există, de asemenea, multe zgomote mici neașteptate atât din difuzoare, cât și din controller, cu capacitatea de a provoca momente de groază și de a menține jucătorul mereu în alertă, ceea ce este distractiv într-un joc de groază. În ceea ce privește gameplay-ul, a fost adăugată mai multă acțiune, cu mai multe arme și elemente de luptă, precum și secțiuni mici de lume deschisă în unele capitole, cu multe animații și evenimente care au loc pe tot parcursul hărții, prezentând inamici complet imprevizibili și extrem de periculoși la niveluri de dificultate ridicate. Din păcate, din punct de vedere tehnic, motorul companiei nu s-a comportat așa cum ar fi trebuit, luptând să mențină un framerate de 30fps, ceea ce duce la o cameră și la controale obositoare, în special pe o consolă convențională precum PS4 Slim. În plus, adăugarea unui mod în perspectivă first-person fără a avea un PS4 Pro nu este recomandabilă, deoarece lucrurile devin și mai rele, iar imaginea provoacă amețeală în primele câteva secunde. Povestea a pierdut și farmecul pe care îl avea în Evil Within 1, devenind mai mult o aventură de familie cu dialoguri indiferente în câteva momente, în special din partea protagonistului, lipsind misterul și suspansul. În concluzie, ca titlu, în ciuda aspectelor negative, merită, mai ales luând în considerare prețul său. Cei care s-au implicat deja în capitolul anterior al poveștii vor aprecia cu siguranță noile adăugiri la experiența generală. Există multe momente de groază și intensitate, și își îndeplinește scopul ca rezultat final. Poate că cu o mai bună optimizare și o poveste mai bogată, am fi putut avea o lucrare și mai bună, dar în ansamblu, este foarte satisfăcător. Încercați-l.

În partea a doua a poveștii, s-a înregistrat o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește grafica și sunetul. Cu toate acestea, există multe aspecte negative care fac jocul în ansamblu mai slab în comparație cu predecesorul său. Inițial, ideea unui joc de groază open-world nu pare să funcționeze într-o măsură mare, deoarece pare să copieze în mare parte primul Silent Hill și nu se potrivește bine cu povestea jocului. În plus, mi-au lipsit luptele cu mini-bosii care au avut loc în primul joc, deoarece singura diferență care apare în mare parte a gameplay-ului este un spirit cântător care apare fără avertisment (înfricoșător, dar nu la fel de impresionant în comparație cu inamicii din primul joc).

Deși începe foarte puternic ca o poveste, cu personajul negativ fotografiindu-și victimele în timp ce le ucide și le îngheță în timp, rapid își pierde identitatea și devine haotic, deoarece jucătorul este nevoit să se întoarcă mult pe hartă.

Mi-a plăcut ideea de a-ți reînnoi viața prin faptul că Sebastian bea cafea și se reînnoiește, dar nu am fost de acord cu sistemul de creare a proviziilor prin atelier, în același timp, gama de abilități pe care utilizatorul le poate alege pentru a îmbunătăți detectivul a fost redusă considerabil. Pe de altă parte, monștrii, deși destul de înfricoșători, acum seamănă cu Resident Evil, distrugând astfel unicitatea inamicilor din primul joc. Desigur, nu pot trece cu vederea faptul că atunci când colectezi provizii și te uiți sub mașini, un inamic poate sări și să te lovească puternic, deoarece nu ai mult timp de reacție, mai ales pe nivelul de dificultate coșmar. Au fost nenumărate momente când personajul meu a murit pentru că aveam puțină viață și în timp ce căutam gloanțe, un monstru m-a ucis sub o mașină. Arbaletele continuă să fie o armă slabă, în timp ce noile săgeți electrice, pe cel mai înalt nivel de dificultate, nu fac absolut nimic inamicilor, chiar dacă zona este inundată cu apă.

În concluzie, aș spune că am fost dezamăgit, deoarece are câteva elemente bune, dar acestea sunt umbrite de mult mai multe aspecte negative.

Primul Evil Within a fost un titlu decent, un adevărat joc de supraviețuire/groază cu o atmosferă foarte impunătoare. Evil Within 2 este totul într-o versiune îmbunătățită. Vorbind despre un titlu pe care toți fanii genului tradițional de supraviețuire/groază, precum cel introdus de primul Resident Evil, îl vor iubi și ar trebui să-l aibă în colecția lor.

Estetic, jocul este frumos. Preia inspirație clară din alte jocuri ale genului, precum și din filme (Matrix, Inception) și seriale TV de succes (de exemplu, Hannibal). Jocul - deși nu spune explicit - este practic împărțit în 2 părți, dar menține totuși același nivel ridicat de calitate. Este un titlu "satisfăcător" și plăcut, și o adiție excelentă la categoria de groază.

POSITIV:

+ Estetică și atmosferă excelentă, autentică de groază.
+ Durată satisfăcătoare, aproape de 14 ore.
+ Bună valoare de rejucare. După finalizare, jucătorul deblochează mai multe bonusuri.
+ Elementul de supraviețuire adaugă valoare suplimentară gameplay-ului și conferă mai multă greutate alegerilor jucătorului.

NEGATIV:

- Povestea este puțin dezordonată. Cu toate acestea, a doua jumătate este excepțională, dar îți dă senzația că este ușor deconectată de prima jumătate, în ciuda obiectivului principal comun.

Merită prețul său. Prețul de aproximativ 20-30 de euro este corect, o achiziție obligatorie pentru fanii de groază.