Obiectul studiilor și, ulterior, al studiilor de cercetare și al predării universitare a lui Kanellopoulos, orientarea sa constantă și insistentă către gândirea „mai pură” a Europei de Vest și dialogul său pe tot parcursul vieții cu problemele fundamentale ale culturii și întrebările existențiale fundamentale ale omului, contribuția sa la efortul de dezvoltare a unei reflecții filosofice sistematice și, în general, teoretice în spațiul grecesc și, desigur, intrarea (în 1935) și prezența sa neîntreruptă timp de cincizeci de ani în viața politică a țării sunt motive mai mult decât suficiente pentru a explica faptul că literatura neoelenică nu se numără printre principalele obiecte ale activității sale de scriitor.