Sub titlul „Cipru în Vizor” apare, de la Editura „Infognomon”, noul volum al jurnalistului și scriitorului Dimitris Konstantakopoulos, cu o prefață scrisă de fostul ambasador al Greciei la Nicosia, Themos Stoforopoulos.

În carte se regăsește și apelul dramatic, personal al lui Mikis Theodorakis către Președintele Republicii și către Prim-Ministru pentru Cipru, având titlul caracteristic „Nu la noul Crim!”, precum și opinia distinsului constituționalist grec, profesorul George Kasimatis, președintele Asociației Internaționale a Dreptului Constituțional, fost director al Biroului Juridic al Prim-ministrului Andreas Papandreou, cu privire la Conferința de la Geneva.

Atât Mikis Theodorakis, cât și autorul subliniază pericolul unor noi distrugeri naționale ireparabile, ca urmare a acceptării de către Atena și Nicosia a propunerii turcești pentru convocarea unei Conferințe de Cinci Părți, dar și din cauza pozițiilor susținute, la această conferință, de guvernul grec și de cel cipriot.

Autorul analizează detaliat aceste poziții, ajungând la concluzia că ele conduc inevitabil la desființarea Republicii Cipru. Acesta susține că retorica oficială a guvernului grec și a celui cipriot, în legătură cu trupele turcești și garanțiile, nu este altceva decât o nouă și și mai periculoasă încercare de înșelare și păcălire a poporului grec.

Autorul analizează de ce, după „experimentul economic” grecesc, privind împrumuturile și memorandumurile, acum, în mare parte ca o continuare a acestuia, apare un „experiment geopolitic” cipriot și care vor fi posibilele și tragicele sale consecințe nu doar asupra Ciprului, ci și asupra Greciei.

În cele 238 de pagini ale cărții, dl Konstantakopoulos analizează motivele care fac din Conferința de la Geneva o lovitură de stat, cu scopul de a o ocoli și de a răsturna voința cetățenilor ciprioti, având ca obiectiv final desființarea regimului democratic de pe insulă și a statului cipriot însuși.

Acesta face referire la cele două precedente istorice ale Conferințelor din 1955 și 1959, în timp ce prezintă recentele evoluții din Orientul Mijlociu și din UE, explicând cum Conferința se integrează în aspirațiile constante – dar și „actualizate” – ale politicii anglo-americane în Cipru, o insulă cu o importanță strategică globală uriașă, aceleași care au condus în trecut la tragedia din 1974.

De asemenea, examinează în detaliu rolul lui Henry Kissinger atât în 1974, cât și astăzi.