"Mama care suprimă femeia - așa cum s-a întâmplat în versiunea patriarhală a maternității - sau femeia care neagă mama - așa cum se întâmplă în era noastră hipermodernă - nu sunt două reprezentări ale mamei, ci două deviații la fel de patologice. Această carte se bazează pe acest aspect, fără a intenționa deloc să limiteze maternitatea la patologia sa. Învățătura lui Lacan a arătat că esența dorinței, nefiind complet absorbită de cea a mamei, este condiția esențială pentru ca dorința mamei să fie creativă. Numai dacă privirea mamei nu este concentrată exclusiv pe existența copilului, maternitatea își poate îndeplini funcția. Aceasta este lecția pe care o oferă zilnic psihanaliza: Numai dacă mama nu este în întregime mamă, copilul poate experimenta absența care face posibilă intrarea sa în lumea simbolurilor și a culturii."