Autorul nu consideră studiul filozofiei orașului-stat ca o problemă de interes istoric; îl consideră ca studiul unui lucru în cadrul căruia continuăm să ne mișcăm și să trăim.

Așa cum scrie el însuși, „orașul-stat era diferit de națiunea-stat de astăzi, dar numai în sensul că era o formă mai vie și mai intensă a aceluiași lucru. În această formă, individul putea să conștientizeze mai ușor și mai clar sinele său ca parte a statului, deoarece dimensiunea sa permitea o astfel de conștientizare și sistemul de guvernare directă o încuraja.

Studiind-o, studiem idealul statelor noastre moderne; studiem un lucru care aparține prezentului la fel de mult ca trecutului, deoarece în elementele sale fundamentale este veșnic. S-a spus că toată istoria este istorie modernă. Când studiem istoria, încercăm să ne înțelegem pe noi înșine și, pentru a atinge acest scop, încercăm să descoperim originile noastre. Nicio istorie nu este de fapt mai modernă decât cea a grecilor antici. În mare măsură suntem cei care suntem, pentru că ei au fost cei care au fost". [Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]