Pentru istorici, succesul în constituirea Frontului Național de Eliberare (EAM), în timpul rezistenței împotriva ocupației naziste 1941-1944, se referă la crearea unor condiții care își au rădăcinile în inițiativa de cooperare a unor forțe politice și sociale heterogene în timpul perioadei anterioare.
Pentru anumiți cercetători, studiile au creat certitudinea că perioada interbelică reprezintă punctul de plecare al unor evoluții calitative, care au determinat ulterior parcursul mișcării sociale grecești în a doua jumătate a secolului XX. Credem că opiniile lui Papapanagiotou, care decurg din opera sa, își păstrează actualitatea datorită importanței problemei aflate în discuție.
Într-adevăr, cu strategia și tactica sa, după 1934, mișcarea muncitorească grecească, ieșind dintr-o fază de excludere de la realitate, a declarat opțiuni care, în scurt timp, s-au dovedit decisive pentru parcursul națiunii și al democrației.
Stimulul chestiunilor ridicate de opera lui Papapanagiotou a provocat efortul de cercetare prezentat în această lucrare. Oferă un imbold istoricilor pentru a explora probleme precum formarea și evoluția tacticii Internaționale Comuniste și a altor organizații internaționale muncitorești în raport cu fascismul, deficitul democratic și fascismul în Grecia interbelică, percepțiile fascismului din partea lumii politice și intelectuale grecești, KKE în raport cu pericolul fascist, încercările de implementare a politicii frontului unic, frontul anti-dictatorial.
[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]
