CONŞTIINŢA INTERCULTURALĂ ŞI CREAREA TEATRALĂ: Teatrul reprezintă un fenomen intercultural complex, cu mult înainte ca noţiunea specifică să fie stabilită şi să devină un sistem de referinţă şi o metodologie de abordare şi interpretare a datelor sociale, artistice şi didactice contemporane.

Începând de la conştiinţa creatoare a autorului şi de la textul dramatic, devine evident că teatrul, ca gen literar, constituie o sinteză a diverselor, uneori eterogene, elemente, care provin din aceeaşi sau dintr-o posibil diferită tradiţie culturală, dar care, în totalitatea lor, formează un mediu semantic organizat cu o dinamică excepţională.

Tragedia antică reprezintă primul exemplu istoric (de aceea şi arhetipic) într-o astfel de abordare. Atât 'Persii' cât şi 'Medea', precum şi 'Ifigenia în Taurida' şi 'Helena', redau personaje, situaţii şi comportamente care depăşesc cu mult conturul conceptual şi existenţial al bioteoriei greceşti antice, cu referinţele sale filozofice, teologice şi cosmologice, şi compun o unitate formată din componente ale altor culturi, date antropologice, etnofile şi culturale.

Cu toate acestea, aceste lucrări constituie compuneri integrate, în care 'familiarul' şi 'nefamilialul' se prezintă indiferent, complet incorporate în tradiţia indigenă şi autentică a particularităţii greceşti.

Dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu texte precum 'Oedip Rege' şi 'Prometeu Înlănţuit', Bacantele şi 'Eumenidele', unde datele anterioare ale unei tradiţii orale arhaice, chiar şi preistorice, se unesc creativ şi compun sinteze unice, care, la rândul lor, constituie modele pentru creaţii mai recente, direct sau indirect legate de acestea.