Din introducerea autorului „Iluzia nu se mănâncă, a spus fetița. Nu se mănâncă, dar te hrănește, a spus generalul” Gabriel García Márquez (1927- 2014).

Nu am soluții politice gata pregătite nici rețete de fericire. Singurul lucru pe care îl am este depresia mea durabilă. Întotdeauna, de-a lungul vieții mele, mi-am exprimat pasiunea pentru tot ceea ce cred, mai bine zis pasiunile mele, adesea singur, fără să pretind că am dreptate.

Fără a dobândi vreodată o identitate de partid – din principiu – am oferit Stângii tot ce m-a motivat fie entuziasmul tineresc, fie gândurile maturității. Poate că astfel se va schimba ceva în această țară a conservatorismului extrem.

Și iată că a venit momentul când o Stângă umbrită a ajuns să se identifice atât cu conservatorismul, cât și cu regresul. Nu regret alegerile mele, dar îmi pare rău pentru timpul pierdut, pentru visurile pierdute. Pentru orbirea voită de multe ori.

Totuși, mă gândesc că, cel puțin astăzi, trebuie să ne depășim propriile limite și să transformăm greșelile trecutului în oportunități pentru viitor. Deoarece am convingerea că acum sunt în joc mult mai multe decât egoismul sau laurii de partid ai fiecăruia.

Azi trebuie să acționăm dincolo de dreapta și stânga tradițională. Cu un singur ghid: interesul patriei și al noilor generații. Acestor generații care, din cauza unei neglijențe criminale în educație, au fost transformate în semiștiințifici sau analfabeți funcțional.

Aceasta este cauza profundă a decadenței, înrobirea spirituală a cetățenilor care au fost sistematic transformați în telespectatori – votanți la reality show-uri. Așadar, mai presus de toate, chiar acum trebuie să se impună salus patriae și adevărul dureros. Toate celelalte le vom găsi mai târziu.