Această ediție a fost realizată cu ocazia expoziției omonime organizate de Fundația Culturală a Băncii Naționale în spațiul de expoziție al Palatului Eynard (27 mai - 30 septembrie 2017). Motivul organizării acesteia a fost donația arhivei pictorului către M.I.E.T. din partea fiului său, Yani Matsak și a familiei sale.

În prezentul volum sunt adunate pentru prima dată lucrări de pictură, schițe și fresce ale lui Mikis Matsakis, din întreaga sa carieră artistică de cincizeci de ani. MIKIS MATSAKIS s-a născut în Myra, Asia Mică, în 1900, din părinți de origine din Dodecanese. Familia s-a stabilit în Alexandria în 1906, iar în 1918 tânărul Matsakis a absolvit Liceul Grecesc din Alexandria.

În 1921 a plecat pentru studii de pictură la Paris, dar în aceeași an a abandonat și s-a dus la München, unde inițial a urmat cursuri la școala privată a lui Hans Hofmann, Schule für Bildende Kunst. Ulterior, în 1922, a fost admis la celebra Academie din München. În 1926 s-a întors la Alexandria și a început cariera sa artistică.

A intrat în cercurile artistice și literare ale orașului, l-a cunoscut pe C. P. Cavafy, a realizat portrete ale egiptenilor de seamă, a expus lucrări în expoziții personale la Alexandria și Cairo și a participat la expoziții de grup. A rămas în Egipt până în 1932, efectuând în același timp călătorii în Grecia și Cipru, de unde își obținea inspirația din peisajele lor.

În 1932 s-a stabilit împreună cu familia sa la Atena. A devenit prieten cu D. Pikionis, F. Kontoglou, S. Papaloukas și D. Davos. Prima sa expoziție la Atena a avut un mare succes în mai 1932, în sala „Parnassos”. În timpul anilor 1930, Matsakis a fost președinte al asociației artistice „Uniunea Artiștilor Liberi” și secretar general al „Uniunii Asociațiilor de Arte Vizuale”, continuând totodată să expună sistematic și dezvoltând o bogată activitate sindicală.

În 1947 a fost responsabil cu pictarea bisericii mitropolitane a comunității grecești din Alexandria, Adormirea Maicii Domnului, și s-a întors în Egipt, unde a rămas până în 1956. În această perioadă a lucrat la multe biserici ale comunității grecești și a continuat totodată opera sa laică.

Dar și după întoarcerea sa în Grecia a rămas extrem de activ, expunând la Atena, în provincie, dar și în străinătate, asumându-și pictarea bisericilor din Grecia, Egipt și SUA, și lucrând la decorarea Palatului Zappeion (1968) și la restaurarea decorațiunilor interioare ale Bibliotecii Naționale (1974). A murit la Atena în 1978.

Opera sa de pictură și desen, realistă prin esența sa, se inspiră în principal din învățăturile impresionismului. A surprins forme, adesea ale celor apropiați, scene din viața de zi cu zi și în special scene de stradă, precum și peisaje, din locuri care uneori sunt menționate, alteori nu. Culoarea sa în portrete pare să scoată în evidență dimensiunea psihică a fețelor reprezentate, în timp ce peisajele reflectă cu respect atmosfera fiecărui loc.

Marea și câmpul se alternană cu satul și orașul. Inspirația sa valorifică imagini atât din Egipt, unde a crescut, cât și din Grecia, în care s-a stabilit mai târziu. În general, însă, viziunea sa artistică este atrasă de o multitudine de teme, pe care le înregistrează și le ilustrează oriunde s-ar afla. Caracteristic, după 1960, tema dominantă a picturii sale devine peisajul Mării Egee.

Ediția este completată cu un text informativ și cronologia întocmită de istoricul de artă Spiros Moschonas, texte nepublicate ale lui Mikis Matsakis (o prelegere despre F. Kontoglou, S. Papaloukas și O. Argiro, și un text teoretic despre problemele artistice ale Perioadei Interbelice) și recenzii despre opera sa de la O. Elytis, D. Pikionis, E. Vakalo și D. Kokkino.