Prezenta studiu are ca scop evaluarea din punct de vedere juridic a diferitelor încercări de a depăși Constituția Ciprului, analizând în mod esențial întregul istoric constituțional al Republicii Cipru.

Poate că nu există alt stat în care să fi fost încercată depășirea textului constituțional atât de insistent și în atât de multe moduri diferite. De la refuzul organelor constituționale prevăzute de constituție de a aplica dispozițiile constituționale clare în perioada 1960 – 1963, până la dublarea ordinii constituționale prin invocarea dreptului de necesitate.

De la insurgenta turco-cipriotă din 1963, care a încercat să desființeze ordinea constituțională, până la lovitura de stat din 1974, care avea ca scop înlăturarea ordinii constituționale. De la invazia turcă din 1974 și ocuparea a 36,4% din teritoriul Ciprului, până la eforturile continue ale Turciei de a crea două state pe insulă, în încălcare a Constituției.

De la propunerile lui Makarios pentru revizuirea Constituției în 1963, până la prima revizuire a Constituției prin invocarea dreptului de necesitate. Și de la eforturile de soluționare globală a problemei cipriote prin votarea unei noi Constituții, până la aderarea Republicii Cipru la UE și încercarea de a realiza o revizuire radicală a Constituției cipriote prin referendum.

Este evident că efortul de a funcționa conform Constituției Ciprului include o încercare paralelă de a depăși Constituția Ciprului. O depășire, care uneori a fost considerată necesară pentru a menține în vigoare Constituția Ciprului, precum aplicarea dreptului de necesitate, iar alteori a reprezentat o încercare de a aboli ordinea constituțională, precum proclamarea „TRNC” sau înlocuirea ordinii constituționale, precum planul Annan supus unor referendumuri separate.