Dragon's Dogma este o bijuterie imperfectă.
Este un joc care este clar neterminat, dar fiecare aspect negativ este înlocuit cu unele pozitive fantastice.
Din punct de vedere al poveștii, ești o persoană într-un sat de pe malul mării, care a avut ghinionul de a fi în centrul nașterii următorului dragon, un rău care vine la fiecare o sută de ani sau așa pentru a distruge lumea. Dragonul te alege ca un adversar demn și îți fură inima, transformându-te într-un Arisen. Înseamnă că ești o persoană care rămâne în viață și nemuritoare fără inimă, capabilă să comande Pawns (oameni fără suflet care călătoresc între lumi), până într-o zi când vei fi pregătit să te confrunți cu dragonul. Povestea este "teoretic" fantastică, dar modul în care este spusă este foarte prost. Jocul nu are un astfel de stil, dar la început pare că vocea este intenționat în engleză medievală. După început, ajungi în marele oraș unde Ducele îți atribuie diverse misiuni pentru a te "dovedi" în cea mai mare parte a jocului. Misiunile nu sunt rele și sunt utile pentru a cunoaște lumea, dar scenele de tăiere sunt rare, dialogurile sunt monotone, iar dușmanii în această parte sunt repetitivi. Nu ajută faptul că membrii echipei tale sunt literalmente fără viață. Adevărata poveste se află în misiunile secundare, care ajută foarte mult la imersiune și înțelegerea personajelor. Dacă reușești să treci peste/vezi această parte și ajungi la a treia parte a jocului, te așteaptă o poveste fantastică.
Bătăliile sunt printre cele mai bune pe care le-am văzut vreodată. De obicei călătorești cu 3 pawns, 1 al tău și 2 împrumutate de la alți jucători. Ai la dispoziție toate abilitățile pe care le aștepți de la cele mai bune epopei fantasy și te vei vedea participând în scene fantastice de acțiune fără evenimente rapide. Chiar și magicienii, care sunt în mod obișnuit cele mai plictisitoare clase în aceste jocuri, sunt extrem de plăcuți datorită abilităților distructive fantastice pe care le pot elibera.
Grafic, jocul arată că este un joc PS3. Cu toate acestea, având în vedere haosul care se întâmplă, pare că a fost imposibil de rulat pe consolele de atunci, iar această versiune PS4 are în sfârșit un cadru de afișare pe întreg ecranul și stabil. Crearea personajului a fost una dintre cele mai bune când a fost lansat și asta nu s-a schimbat până în prezent.
Lumea este foarte mare, dar este evident că avea ambiții să fie și mai mare. Există doar două orașe reale, iar restul sunt tabere în cel mai bun caz. Cu toate acestea, lumea este plină de viață și detalii, și se recomandă să o explorezi deoarece multe creaturi periculoase păzesc anumite zone, iar toate lăzile cu comori se reîncarcă la câteva zile. Jocul în versiunea sa inițială avea o problemă cu deplasarea, deoarece posibilitățile de călătorie rapidă erau limitate și costisitoare, dar această versiune a rezolvat această problemă.
Una dintre cele mai bune inovații ale jocului este sistemul online. Nu poți juca direct cu alți jucători, dar pawns învață urmărindu-te pe tine și alți jucători completând misiuni și explorând zone, iar apoi pot oferi sfaturi. Pawn-ul pe care îl creezi poate fi împrumutat de alți jucători în echipa lor, iar la rândul tău poți împrumuta alții, astfel împărtășind cunoștințe și abilități de luptă.
În ciuda defectelor sale, jocul este o epopee dacă te implici în el. A avut ghinionul de a fi lansat alături de Skyrim, dar în multe aspecte îl depășește. Această versiune include DLC-ul și expansiunea.
__________________________________________________
Sfaturi pentru începători:
* Genul și forma personajului tău contează. Caracterele mari au multă rezistență, caracterele mici se urcă mai bine și au o regenerare mai bună a rezistenței, caracterele înalte se pot agăța de puncte mai înalte, caracterele scurte pot trece prin găuri, iar femeile pot purta costume unice.
* Zona de expansiune (Insula Bitter Black) este o zonă de final de joc și, deși este disponibilă de la început, nu este recomandat să o parcurgeți înainte de a ajunge la nivelul 50.
* Temeți-vă de întuneric. Lumea devine mult mai periculoasă, iar inamicii unici își fac apariția. Ca și cum nu ar fi fost destul, întunericul este realistic.
* Pe măsură ce avansați în Quest-ul Principal, multe misiuni secundare vor eșua sau vor dispărea. Asigurați-vă că faceți misiunea secundară "Pierdut și Găsit" înainte de a ajunge în marele oraș, deoarece are o mare continuare după aceea.
* Jocul are un mecanism de Afectiune, unde personajul pe care îl iubiți cel mai mult va apărea în scenele finale. Jocul vă îndeamnă să vă apropiați de anumite personaje bine scrise, care au misiuni secundare specifice care cresc în mod semnificativ afinitatea cu acestea, dar în realitate, puteți face orice NPC "favoritul" vostru dându-le cadouri, de la personaje minore la orice paznic aleatoriu.
* După ce învingeți dragonul, jocul nu se termină, în ciuda genericelor. Ați intrat pur și simplu în finalul jocului, cu adevăratul sfârșit așteptându-vă puțin mai în jos.
Το Dragon’s Dogma είναι ένα Flawed Gem.
Είναι ένα παιχνίδι που είναι φανερά ημιτελές, μα κάθε αρνητικό που έχει αντικαθιστάται με κάποιο φανταστικό θετικό.
Σεναριακά είσαι ένας άνθρωπος σε ένα παραθαλάσσιο χωριό, που είχε την ατυχία να είναι στο επίκεντρο της γένεσης του επόμενου δράκου, ένα κακό που έρχεται κάθε περίπου εκατονταετία για να καταστρέψει τον κόσμο. Ο Δράκος σε επιλέγει σαν άξιο υποψήφιο αντίπαλο και σου κλέβει την καρδιά μετατρέποντας σε σε Arisen. Δηλαδή είσαι ένας άνθρωπο που παραμένει ζωντανός και αγέραστος χωρίς καρδιά, ικανός να διατάζει τα Pawns (άνθρωποι χωρίς ψυχή που ταξιδεύουν μεταξύ κόσμων), ώσπου μια μέρα θα είναι έτυμος να αντιμετωπίσει τον δράκο.
Το σενάριο είναι «θεωρητικά» φανταστικό, μα είναι πολύ άσχημος ο τρόπος που στην λέει. Το Voice acting καταρχάς φένεται να ειναι επιτηδευμένα σε μεσαιωνικά Αγγλικά, ενώ το παιχνίδι δεν έχει τέτοιο στιλ. Μετά την αρχή, φτάνεις στην μεγάλη πόλη όπου ο Δούκας θα σου αναθέτει διάφορες αποστολές για να «αποδείξεις τον εαυτό σου» για το μεγαλύτερο μέρος του παιχνιδιού. Οι αποστολές δεν είναι κακές, και είναι χρήσιμες για να γνωρίσετε τον κόσμο, μα τα Cutscenes αρχίζουν και σπανίζουν, οι ομιλίες είναι μονότονες, και οι εχθροί σε αυτό το κομμάτι επαναλαμβάνονται. Δεν βοηθάει το ότι τα Party members σου, κυριολεκτικά είναι άψυχα. Το πραγματικό Lore είναι στα sidequests, που βοηθάν πάρα πολύ στο emersion και στο να καταλάβεις τους χαρακτήρες. Αν καταφέρετε και προσπεράσετε/παρακολουθήσετε αυτό το κομμάτι, και φτάσετε στο τρίτο μέρος του παιχνιδιού, είστε για μια φανταστική ιστορία.
Οι μάχες είναι από τις καλύτερες που έχω δει ποτέ. Κυκλοφορείς κατά κανόνα με 3 pawns, 1 δικό σου και 2 δανικά από άλλους παίχτες. Έχεις στην διάθεση σου όλα τα skills που περιμένεις από τα καλύτερα fantasy Epics, και θα βλέπεις τον εαυτό σου να συμμετάσχει σε φανταστικές σκηνές δράσης χωρίς να έχει Quick Time Events. Ακόμα και οι μάγοι που τυπικά είναι από τα πιο βαρετά classes σε αυτά τα παιχνίδια, είναι εξαιρετικά απολαυστικοί χάρη στα φανταστικά καταστροφικά skills που μπορούν να εξαπολύσουν.
Στα γραφικά το παιχνίδι δείχνει ότι είναι παιχνίδι του PS3. Ωστόσο, δεδομένο το χαμό που γίνεται, φαίνεται ότι ήταν αδύνατο να τρέξει στις κονσόλες της εποχής, και αυτή η έκδοση του PS4 έχει επιτέλους Full-screen και σταθερό framerate. Το Character creation είναι ήταν από τα καλύτερα όταν βγήκε, και αυτό δεν άλλαξε μέχρι σήμερα.
Ο κόσμος είναι πολύ μεγάλος, μα είναι φανερό ότι είχε βλέψεις να είναι ακόμη μεγαλύτερος. Υπάρχουν μόνο δυο πραγματικές πόλεις, και τα υπόλοιπα είναι Camps στην καλύτερη περίπτωση. Ωστόσο ο κόσμος είναι γεμάτος Ζωή και λεπτομέρεια και συνιστάτε να τον μάθεις καθώς πολά επικηνδινα τέρατα φύλάναι ορισμένες περιοχές και όλα τα lootchests γίνονται respawn κάθε μερικές μέρες. Το παιχνίδι στην αρχική έκδοση είχε πρόβλημα με τις μετακινήσεις, καθώς η δυνατότητες για fast-travel ήταν περιορισμένες και ακριβές, μα σε αυτήν την έκδοση το έχουν διορθώσει αυτό.
Από τις καλύτερες καινοτομίες του παιχνιδιού είναι το Online system. Δεν μπορείς να παίξεις απευθείας με άλλους παίχτες, μα τα pawns μαθαίνουν βλέποντας εσένα και τους άλλους παίχτες τα quest και τις περιοχές και μετά μπορούν να δώσουν συμβουλές. Το ένα Pawn που φτιάχνεις, μπορούν να το δανειστούν άλλοι παίχτες στο party τους, και εσύ με την σειρά σου δανίζεσαι τα δικά τους και έτσι μοιράζεστε γνώσεις και μαχητικές ικανότητες.
Παρά τα ελαττώματα, το παιχνίδι είναι έπος αν ασχοληθείς μαζί του. Είχε την ατυχία να κυκλοφορήσει μαζί με το Skyrim μα σε πάρα πολλούς τομείς τους κάνει πολύ καλύτερα. Αυτή η έκδοση έχει τα DLC και το Expansion.
__________________________________________________
Hints για αρχάριους:
* Του φύλο και σχήμα του χαρακτήρα σας μετράει. Οι μεγαλόσωμοι έχουν πολύ Stamina, οι μικρόσωμοι σκαρφαλώνουν καλύτερα και έχουν καλύτερο stamina regeneration, οι ψηλοί φτάνουν να κρεμαστούν από ψιλότερα σημεία, οι κοντοί χωράνε να περάσου από τρύπες, και οι γυναίκες μπορούν να φορέσουν μοναδικά κουστούμια.
* Η περιοχή του Expansion (Bitter Black Isle) είναι endgame περιοχή και ενώ είναι διαθέσιμη από την αρχή, δεν συνιστάται να την κάνετε πριν φτάσετε lvl50.
* Να φοβάστε την νύχτα. Ο κόσμος γίνεται πολύ πιο επικίνδυνος, και μοναδικοί εχθροί κάνουν την εμφάνιση τους. Σαν να μην έφτασε αυτό, είναι ρεαλιστικά σκοτεινά.
* Όσο προχωράτε να Main Quest, πολλά side-quests αποτυγχάνουν ή εξαφανίζονται. Φροντίστε να κάνετε το side-quest “Lost and Found” πριν φτάσετε στην μεγάλη πόλη, καθώς έχει μεγάλο chain μετά.
* Το παιχνίδι έχει ένα Affection μηχανισμό, όπου ο χαρακτήρας που αγαπάτε περισσότερο θα εμφανιστεί στα τελευταία cutscenes. Το παιχνίδι σε σπρώχνει σε συγκεκριμένους καλογραμμένους χαρακτήρες που έχουν συγκεκριμένα side-quests που ανεβάζουν πολύ το affinity μαζί τους, μα στην πραγματικότητα μπορείτε να κάνετε οποιοδήποτε NPC τον «αγαπημένο» σας λούζοντας τον στα δώρα, από ανήλικους εως κάθε τυχαίο φρουρό.
* Αφού νικήσετε τον δράκο, το παιχνίδι δεν τελειώνει παρά το ότι έχει credits. Απλά μπήκατε στο endgame, με τον πραγματικό τερματισμό να περιμένει λίγο ποιο κάτω.