"Noaptea a doisprezecea sau Ce doriți", este dedicată celor 400 de ani de la nașterea lui Shakespeare (1564-1616), cel mai mare dramaturg și poet, care, pe lângă magia sa eternă și mondială, a avut dintre toți tinerii și cei antici, cea mai amplă și plină de înțelegere suflet și că oglinda fidelă a modurilor și vieții sale are stabilitatea adevărului.

Traducerea premiatului traducător și om de teatru Aristeidis Lavrentzos a constituit baza spectacolului trupei "Thespis" din Bruxelles, în primăvara anului 2017.

Să vină moartea și să intru, într-un chiparos trist. Să plece respirația să nu trăiesc, pentru o iubire insensibilă mor. Cu bradul meu alb, să-mi pregătiți săpunul. Credincios până la moartea mea, să-l amintiți. Nimeni să nu împrăștie flori parfumate pe sicriul meu. Moștenitor, mormântul meu și oasele, nimeni să nu salveze. Lacrimi mii să fie evitate, undeva să mă îngroape, ochii iubirii să nu mă găsească pentru a mă plânge. (Feste, Actul II, scena 4)

O, iubire trează, însetată de nou, care, deși simți totul și cuprinzi ca o mare largă, tot ce vine la tine, oricât de scump și mare, o clipă e suficient pentru a fi disprețuit, pentru a se diminua. O mulțime de forme are dorința erotică: este cea mai perfectă fantasmagorie. (Orsino, Actul I, scena 1)

Când cineva este generos, cu conștiința curată și spirit liber, acele lucruri pe care alții le consideră balle de tun, le vede ca săgeți pentru păsări. (Olivia, Actul I, scena 5)

Cât de ușor este ca amprenta unui frumos seducător să se graveze în inima ceară a unei femei! (Viola, Actul II, scena 2)

Nebunia străbate lumea ca soarele. Răspândește raze peste tot. (Feste, Actul III, scena 1)

Unii se nasc mari, alții cuceresc măreția, iar altora le apare. (Malvolio, Actul II, scena 5)