Când a intrat ENFIA în coliba lui Karagiozis și impozitul pe procesare asupra oului pe care-l făcea o găină pe care o aveau, deoarece Aglaia îl prăjea cu sare și piper, familia lui Karagiozis s-a găsit fără adăpost în regatul Exarhiei.

În acest stat aparte, fiecare și-a ales rolul său și au început să-i viziteze eroii dintr-un teatru mai larg, inclusiv pe Alexandru Macedon și pe frumoasa Elena. Personajul principal este Morfonius, care a devenit prim-ministru, iar nasul lui crește în funcție de minciunile pe care le spune.

Acolo îi va vizita într-o zi și cancelarul Merkel. Și atunci:

- ALEXANDRU: Eu sunt Alexandru, Macedoneanul.

- ANGELA: Eu sunt cancelarul Germaniei.

KARAGIOZIS: (către Aglaia). O să fie de porc, am avut un vis. (Către șarpele Diamanti care s-a strecurat sub cutia de lut). Ieși, blestemat șarpe, au început instrumentele...

Exarhia amintește de un decor de teatru Karagiozis. Mănâncă, beau și dorm foame. Se dau și bătăi de către Veligekas și de către Barbagiordos. În fiecare zi, coliba e o ruină. Toate triburile lumii. Finețe și grosolănie. Lene și hărnicie. O stare de înțelepciune populară.

Unde se vor duce? La un moment dat, cancelarul va trece și pe acolo cu Morfonius al nostru.