Societățile primitive -de fapt, oamenii primitivi- sunt invenții ale imaginației occidentale. Aceasta nu înseamnă că conceptele de primitiv nu servesc niciunui scop. Asemenea lumilor alternative ale științei ficțiune, ideile despre societatea primitivă ne ajută să reflectăm asupra propriilor noastre societăți.

Primitivul, barbarul, sălbaticul sunt dimensiunile noastre opuse. Sunt ceea ce nu suntem. Ne definesc așa cum îi definim noi. Aceasta este o poveste veche în Vest. Tucidide a subliniat că Homer nu îi numea pe eroii săi greci. Nu folosește nici măcar termenul barbar, nota el, probabil pentru că grecii nu se deosebiseră încă de restul lumii cu o denumire distinctivă. Însă imediat ce a fost concepută ideea grecilor, opusul ei fusese inventat. Grecii și barbarii erau nașteri gemene.

Oamenii primi sunt ființe schimbătoare care pot juca multe roluri. Imaginea noastră despre ce este primitiv depinde de ceea ce, în fiecare moment specific, putem considera civilizat. Dacă avem o stare de spirit încrezătoare, disprețuim primitivii deoarece lipsesc de avantajele noastre. Dacă suntem pesimiști, par să ofere modelul unui mod de viață mai bun, mai liber, mai sănătos și mai natural. Dacă suntem sceptici, poate repetăm pe Montaigne și susținem că nu suntem mai buni decât primitivii.

Grecii antici erau interesați în mod special de politica barbarilor, cercetătorii germani moderni de mitologia lor, englezii victorieni de obiceiurile și legile lor, în timp ce pictorii francezi de la Gauguin și Picasso până la suprarealisti erau fascinați de ceea ce numeau artă primitivă. Aceste idei nu sunt stabile, pentru că imaginea pe care o avem despre noi înșine poate să se schimbe. Cu toate acestea, sunt adesea uimitor de persistente.

(Din prefata autorului pentru ediția grecească) Caracteristica impresionantă a teoriei 'societății primitive' este durata și rezistența sa în anii care au urmat, în ciuda dezmințirilor sale etnografice și a, în altă ordine de idei, pozițiilor diferitelor școli teoretice care au adoptat-o. Pentru interpretarea acestei continuități impresionante, Cooper invocă două concepte: conceptul transformării ideilor și cel al mitului [...].

Rezistența mitului societății primitive constă în faptul că se referea la probleme sociale importante, cum ar fi familia, statul, cetățenia, oferind posibilitatea transformărilor care puteau răspunde oricărei interese specifice, independent de celelalte presupozitii teoretice, și în cele din urmă a creat o tradiție de soluționare a problemelor având ca unică referire existența sa.

[Fragment din textul introducerii ediției]