Scopul acestei studii este de a participa la dialogul științific public cu privire la caracterul dreptului Uniunii Europene și de a aborda anumite probleme critice legate de noile categorii de acte, care preocupă analiza juridică atunci când se aplică dreptul derivat în interiorul fiecărui stat membru.

În esență, studiul reprezintă prima analiză completă a noilor categorii de acte ale dreptului derivat al Uniunii, introduse prin Tratatul de la Lisabona. Este vorba despre categoriile de bază ale actelor legiuitorului și cele non-legislative, precum și despre categoriile specifice ale actelor delegate, actelor de implementare și actelor non-legislative, care se bazează direct pe Trate.

Dispozițiile Tratatului de la Lisabona își bazează categoria fiecărui act pe procedura prin care acesta este emis, fie că procedura este prevăzută în Trate, fie că a fost stabilită prin acte de drept derivat, al căror conținut este definit în Trate.

Prin referirea la procedura de emitere a fiecărui act, noile categorii leagă actele de drept derivat de instituțiile care le emit, un element care a lipsit din sistemul juridic al Uniunii înainte de ultima revizuire.

Studiul subliniază necesitatea integrării noilor categorii de acte de drept derivat în sistemul juridic al Uniunii, așa cum a fost acesta configurat înainte de Tratatul de la Lisabona, și a căutării modificărilor pe care acestea le impun asupra acestui sistem, având în vedere că tipologia actelor de drept derivat cu putere de lege (regulament, directivă, decizie) rămâne în vigoare, așa cum a fost definită prin Tratatul de instituire.

Din acest motiv, primul capitol al studiului abordează dreptul Uniunii din perspectiva teoriei sistemelor juridice, iar al doilea identifică anumite caracteristici sistematice fundamentale ale dreptului unionale.

În capitolul trei sunt examinate regulile specifice care reglementează instituirea actelor de drept derivat al Uniunii, care au fost denumite de Curte „sistemul legislativ al tratatelor”, așa cum au fost acestea formulate înainte de ultima revizuire, iar în capitolul patru este analizată tranziția de la regimul anterior la inovațiile Tratatului de la Lisabona prin cadrul Adunării pentru viitorul Europei și Tratatul Constituțional.

În capitolele cinci și şase sunt analizate noile categorii de acte pe baza jurisprudenței Curții Uniunii Europene, care a devenit intensivă în acest domeniu în ultimii ani, iar în capitolul șapte se abordează, din perspectiva persoanelor private, anumite probleme speciale de control judiciar și protecție a drepturilor fundamentale legate de noile categorii de acte.

În observațiile finale se reevaluează problema fundamentală a ierarhizării regulilor de drept derivat și a contribuției noilor categorii de acte în acest sens.