Zelda de pe Playstation! Jocul este fantastic! L-am cumpărat acum mult timp pentru PS2, așteptându-mă doar la grafică bună și nu mi-am regretat nicio clipă alegerea.
Bazat pe mitologia japoneză, controlezi zeița creației, Amaterasu, care ia forma unui lup în joc. Lumea Nipon (Japonia în japoneză) a fost cucerită de demoni și este datoria ta să o vindeci bucățică cu bucățică.
Toți personajele vorbesc într-o limbă neînțeleasă, dar după câteva ore te obișnuiești cu ea și, după câteva ore în plus, începi să apreciezi faptul că nu au folosit doar text simplu sau o interpretare vocală proastă.
Mecanismul principal al jocului este pensula cerească, unde poți opri timpul în orice moment și poți picta pe ecran. Desenele sunt foarte simple, este foarte ușor să le faci cu un controller (în versiunea Wii, era mai dificil cu controlul prin mișcare, oricât de incredibil ar părea), și trebuie să fii foarte aproape de finalul jocului pentru a avea senzația că ai putea uita ceva. La început, ești foarte limitat, dar pe măsură ce avansezi în poveste și vindeci lumea, înveți mișcări noi, deblochezi zone noi, trucuri noi și, în general, faci jocul mai plăcut.
În afară de asta, este imens! Povestea pare inaccesibilă la început, dar se dezvoltă treptat și vrei să știi ce se va întâmpla în continuare.
Adevărul este că jocul are 2 defecte principale.
Primul este începutul lent. Povestea pe care o spune înainte de genericul de început poate fi sărită în siguranță, deoarece o repetă în prolog când începi un joc nou, în mai mult detaliu și fără posibilitatea de a o întrerupe. Are aproximativ 20 de minute de secvențe tăiate pentru a-ți da controlul, iar când în sfârșit o face, nu ai puterile tale și este puțin ca o stradă cu sens unic până când îți oferă puțină libertate. Dacă ai închiriat jocul și ai jucat doar câteva ore, nu te condamn dacă ai format o părere proastă.
Al doilea este că jocul este foarte ușor pe o mare parte. Doar spre final începe să aibă o dificultate satisfăcătoare și, din fericire, în această versiune, au adăugat câteva camere de provocare suplimentare.
Dacă îți place Zelda, acesta este unul dintre cele mai bune jocuri Zelda care au fost lansate.
Το Zelda του Playstation! Το παιχνίδι είναι φανταστικό! Το αγόρασα παλιά για το PS2 περιμένοντας απλός καλά γραφικά και δεν το μετάνιωσα στιγμή.
Βασισμένο στην Ιαπωνική μυθολογία, ελέγχεις την θεά της δημιουργίας Amaterasu, που στο παιχνίδι έχει την μορφή λύκαινας. Ο κόσμος του Nipon (Ιαπωνία στα Γιαπωνέζικα) έχει κυριευτεί από δαίμονες και είναι δουλεία σου να τον θεραπεύεις κομμάτι κομμάτι.
Όλοι οι χαρακτήρες μιλάνε αλαμπουρνέζικα, μα μετά από μερικές ώρες το συνηθίζεις, και μετά από μερικές ακόμα ώρες αρχίζεις να εκτιμάς το ότι δεν έβαλαν σκέτο κείμενο ή κάποιο κακό voice acting.
Βασικός μηχανισμός του παιχνιδιού είναι το celestial brush, όπου ανά πάσα στιγμή σταματάς τον χρόνο και ζωγραφίζεις την οθόνη. Οι ζωγραφιές είναι πολύ απλές, είναι πολύ εύκολο να τις κάνεις με χειριστίριο (στην εκδοση του Wii ηταν πιό δύσκολο με το motion control όσο απιστευτο και αν φένετε) και πρέπει να είσαι πολύ κοντά στο τέλος του παιχνιδιού για να αισθανθείς ότι μπορεί να ξεχάσεις κάπια. Όταν ξεκινάς εισαι πολύ περιορισμένος, μα όσο προχωράς την Ιστορία και θεραπεύεις τον κόσμο, μαθαίνεις καινούριες κινήσεις, ξεκλειδώνοντας καινούρια μέρει, καινούρια κόλπα και γενικά κάνοντας το παιχνίδι όλο και πιο απολαυστικό.
Πέρα από αυτό, είναι τεράστιο! Η ιστορία φαίνετε δυσπρόσιτη στην αρχή, μα σιγά σιγά παίρνει μπρός και θες να μάθεις τι θα γίνει στην συνέχεια.
Η αλήθεια είναι ότι το παιχνίδι έχει 2 βασικά ελαττώματα.
Το πρώτο είναι η αργή αρχή. Την Ιστορία που λέει πριν τους τίτλους αρχής μπορείς να την κάνεις άφοβα skip, καθώς την επαναλαμβάνει στον πρόλογο ξεκινώντας νέο παιχνίδι, πιο αναλυτικά, και χωρίς την δυνατότητα να την διακόψεις. Έχει περίπου 20 λεπτά cutscenes για να σου δώσει τον έλεγχο, και όταν τελικά στον δώσει, δεν έχεις τις δυνάμεις σου και είναι λίγο πολύ μονόδρομος μέχρι να σου δώσει λίγη ελευθερία. Αν νοίκιασες το παιχνίδι και έπαιξες μόνο μερικές ώρες, δεν θα σε κατηγορήσω αν σχημάτισες κακή άποψη.
Το δεύτερο είναι ότι το παιχνίδι είναι κατά πολύ μεγάλο μέρος του πολύ εύκολο. Μόνο προς το τέλος του αρχίζει και έχει Ικανοποιητική δυσκολία, και ευτυχώς σε αυτήν την έκδοση βαλαν και ορισμένα επιπλέων challenge rooms.
Αν σας αρέσει το Zelda, αυτό είναι ένα από τα καλύτερα Zelda που έχουν βγει.