[…] din perioada integrării unei părți din Macedonia geografică în corpul grecesc, a fost stabilit ca o problemă de „securitate națională” „bulgarizarea”, adică adoptarea reală sau posibilă din partea unei părți a populației slavofone a teritoriului grecesc a identității naționale bulgare. În special, zonele în care, în ciuda densificării acestora cu populații de refugiați greci, populația slavofonă păstra o superioritate numerică au fost considerate extrem de problematice.

Între regiunile care creau un sindrom de frică în politica națională greacă, prima poziție era deținută de districtul Florina. Sindromul de frică a dominat politicile alese pentru această zonă și a caracterizat întreaga încercare de integrare a populației slavofone în corpul național. Foarte curând, și evident din alegerile din 1926, Florina a urmat politicile și diviziunile sociale și conflictele care au apărut în teritoriu pe parcursul întregii perioade parlamentare a Interbelicului.

În paralel cu diviziunile dintre indigeni și refugiați, venizeliști și anti-venizeliști, democrați și regalici, în Florina a existat și separarea între greci și „bulgari”. Însă, în timp ce era ușor să fie definiți ca greci sau „grecofili” refugiații din Monastir veniți din Serbia, refugiații din Orient și locuitorii vorbitori de vlăhește sau albaneză din unele comunități ale districtului, constituiau o dificultate în a clarifica cine erau grecii autentici printre slavofoni.

Astfel (se) oferă posibilitatea instituțiilor sau centrelor extrainstituționale din zona sau din centru să definească calitatea grecoromaniei acestui populații indigene, în timp ce nu a existat contestare – doar – pentru cei care, în timpul integrării, purtau – ei sau membri ai familiilor lor – titluri de participare în „Conflictele Macedonene” de partea greacă –în mod clar–. Frica de eticheta de „bulgarizare” a evoluat într-un instrument dominant de impunere în mâinile autorităților locale de poliție și ale birocrației administrative numite, dar și un teren de exploatare politică și socială a populației din zonă, în special din partea actorilor elitei politice, care au preluat și rolul de mediere și asigurare a unei grecoromanie indiscutabile pentru această populație.

Textul actual caută „bulgarizarea” în înregistrările „opiniilor politice și naționale” ale cetățenilor din districtul Florina în perioada Interbelicului. Încercă să se apropie de alegerile, dar și de posibilitățile alegerilor, cetățenilor din zona Florina, cercetează trecutul și observă politicile care au fost conturate, alese sau impuse acestora în zonă. […]

(Din prefața cărții) Andreas Ap. Athanasiadis s-a născut în 1963 în Pondocomi, Eordea, din părinți educatori. Strămoșii săi –de la ambii părinți– proveneau din Caucazul Rusiei și, după „ieșirea” lor de acolo, s-au stabilit în Ertomos [Pondocomi] Kozani și în Kato Kleszina [Kato Kleines] Florina. A studiat matematică și pedagogie și lucrează ca profesor la Școala Primară Pondocomi. Interesele sale de cercetare se concentrează asupra identităților politice și alegerilor grupurilor etnice din zona Macedoniei în perioada Interbelicului, a Ocupației și a Războiului Civil. A participat la conferințe istorice ca vorbitor, iar o parte din lucrările sale sunt publicate pe internet. A scris (în colaborare cu Hristos Mihailidis) cartea: Născut în Caucazul Rusiei (Atena 2010, ed. Infognomon).