Cartea aceasta este un compendiu al șapte studii, care au fost redactate în decursul ultimilor zece ani și care au în centrul lor practica muzicală populară, fie în expresia sa primară, fie în a doua viață pe care o dobândește prin abordarea erudită.

Prima parte se concentrează pe recepția tradițiilor muzicale populare de către compozitorii erudiți. Lucrările de cercetare ale lui L. A. Bourgault-Ducoudray și G. Lambelet definesc simbolic o perioadă de 60 de ani în care se încearcă înregistrarea și armonizarea melodiilor populare, pe fundalul problemei tropicalității și al relației cu teoria muzicii grecești antice. Corpul acestor înregistrări constituie în mod principal bazinul din care se extrage materialul de caracter „național” ce se încorporează în compozițiile compozitorilor neohelenici din cadrul și în jurul Școlii Naționale.

A doua parte abordează realizări specifice ale tradițiilor muzicale populare grecești. Plecând de la dihotomia alaturcă/alaffragka, se examinează expresii muzicale care depășesc rigorile dintre Occident și Orient, evocând nordul balcanic, evidențiind locurile „intermediare”. Astfel, conturează complexitatea performanței populare și contestă reprezentarea sa statică. În această abordare, se compară dinamica evolutivă a muzicienilor populari, care se varsă în noi forme de exprimare, precum neodemoticul, care a fost înțeles greșit.

Compoziția celor două părți își propune să funcționeze în mod contrastant, adâncindu-se în înțelegerea dimensiunilor ample ale domeniului muzicii neoelene.