Am putea observa în general că textul este marcat de o intensă ironie a autorului față de personajul lui Don Juan, însă nu și față de mitul de la care pare că a împrumutat toate elementele necesare.

Michel de Ghelderode încearcă să răstoarne modelul tradițional al lui Don Juan având influențe clare din expresionism și suprarealism, care înfloresc în anii 1920, perioadă în care este scrisă opera. În ceea ce privește expresionismul, putem observa indicațiile autorului cu privire la utilizarea luminii. În teatrul de tip expresionist, lumina este folosită într-un mod foarte expresiv, oferind chiar o viziune subiectivă asupra lumii. Aici, Michel de Ghelderode iluminează în mod exemplar spațiul barului, insistând în special asupra momentelor când apare Olimpia, cu rezultatul de a face jocul lui Don Juan cu femeia-icona și mai captivant.

În ceea ce privește suprarealismul, putem susține cu certitudine că autorul folosește toate elementele acestui curent, adică automatismul, visul, inconștientul, eliberarea de sub controlul rațiunii și valorile convenționale. Prima surpriză pentru spectatori începe chiar din prima scenă a primului act, cu apariția pe scenă a eroului principal. Acest Don Juan care se prezintă în fața noastră nu are nimic extern frumos - conform descrierilor autorului. Mic de statură, cu părul albicios, creț și cu o apariție modestă (îmbrăcăminte zdrente) sosește în barul Babilonului îmbrăcat astfel într-o noapte de carnaval.

Acolo se va întâlni cu patru tipuri - caricaturi, un negru, un orb, un mut și un surd. Interacțiunea lui cu ei îl face să simtă deja o superioritate care se exprimă prin familiarul dispreț donjuanesc. În Babilon, el va cunoaște și simbolul frumuseții absolute și eterne, Olimpia, o va ridiculiza fiind sigur de sine, va încerca să o cucerească confruntându-se cu furia altora și, printr-un rezultat neașteptat pentru el, va fi cucerit și jefuit de aceasta.

Don Juan al lui Michel de Ghelderode evocă un spectacol de circ - cu păstrarea proporțiilor. Există prezentatorul central și acrobații care vin să-și execute numărul. Toți fac ceva ce pare a fi programat dinainte. Își execută mișcările cu mare precizie, asemenea marionetelor care sunt mânate de mâinile experte ale celui care ține firele. Spectacolul are tot: clovni, magicieni, animale sălbatice...