În acest mic eseu plăcut, Schopenhauer analizează o serie de trucuri care pot ajuta pe cineva să învingă într-o dispută, indiferent dacă are dreptate sau nu și indiferent de esența problemei.

Sofismele și metodele înșelătoare pe care le propune fără ezitare marele filozof provoacă adesea zâmbetul cititorului. Totuși, ajungând la concluzia textului, își dă seama că tot ceea ce a precedat seamănă, în cele din urmă, mai mult cu un exercițiu de ironie și are scopul de a funcționa ca o avertizare: „Cu greu unul din o sută de oameni este demn să se dispute cu el. Pe ceilalți lăsați-i să spună ce vor - toată lumea are, de altfel, dreptul la tăcerile.”