În contrast cu alte perioade pentru care există dovezi scrise și arheologice care oferă o imagine a cursului istoric al Atenei, perioada Antichității Târzii între secolele al III-lea și al VII-lea d.Hr. este învăluită în întuneric. Istoricilor nu le este cunoscut - și, desigur, nu pot fi de acord între ei - dacă Atena a fost într-adevăr jefuită de armata lui Alaric; nici dacă raidul herulilor din 267 a distrus într-adevăr Atena, pecetluindu-i dezvoltarea viitoare; de asemenea, sunt rare și dispersate mărturiile conflictului de lungă durată dintre Naționali și creștini, precum și triumful creștinismului într-un oraș care era în mod intrinsec antic și anti-creștin. Atena Antichității Târzii era în primul rând un oraș universitar, dar a menținut nu numai primatul său cultural, ci și - indirect, cel puțin - un rol politic important, pe care Constantinopolul aspira să-l anuleze, determinând soarta fostului oraș glorios.

Această carte adună și examinează meticulos o mulțime de mărturii rare și descoperiri arheologice, realizând astfel o reconstrucție istorică care aspiră să fie "primul volum" al unei noi Istoriile Medievale ale Atenei.