Percepția tradițională asupra didacticii limbii grecești antice era uniformizantă. Nu făcea distincția între textul prozatic și cel poetic, între discursul istoric și cel filosofic. Le considera texte pentru examinarea gramaticii și sintaxei. Obținerea sensului printr-o traducere cuvânt cu cuvânt nu este satisfăcătoare.

Noile concepții lingvistice și textuale privesc textul ca un ansamblu de structuri și relații. Ceea ce contează acum nu este recunoașterea tehnologică a anumitor tipuri lingvistice, ci construcția și funcționarea structurală, articularea semnificativă, specificitatea stilistică și diferența generică.

În acest mod, înțelegerea, care este și scopul primordial al predării textelor antice, nu este superficială, ci esențială și complexă. O viziune modernă asupra didacticii limbii grecești antice include toate aceste forme de examinare.

Examinarea construcției și funcționării structurale se referă nu doar la materialele structurale, termeni principali și secundari, propoziții principale și secundare, ci și la relațiile dintre materialele structurale, precum și la funcția lor într-un discurs comunicațional.

Examinarea articulației semnificative vede textul nu ca un singur sens, ci ca un ansamblu semnificativ, care se articulează în subansambluri semnificative, iar existența unuia dă sens prezenței celuilalt.

Examinarea specificității stilistice se referă la identificarea stilului distinct, a expresiei particular care face ca un autor să se diferențieze de altul și un text să se diferențieze de altul.

Examinarea diferenței generice se concentrează asupra identificării diferenței esențiale a diferitelor tipuri de discurs, adică asupra acelor elemente care conferă identitatea textului, astfel încât acesta să poată fi recunoscut unul de altul.

Această lucrare abordează aceste criterii fundamentale ale abordării interpretative și își propune să traseze liniile de demarcație între perspectivele de examinare atât la nivel orizontal, caracterial, cât și vertical, generic.

Are scopul de a lărgi și aprofunda perspectiva examinării textelor antice, având ca obiectiv descoperirea tuturor acelor comori ascunse ale discursului grecesc antic care se dezvăluie doar iubitorilor neîmpliniți ai frumuseții discursului grecesc antic.