A fost o pictură… Am pictat lacrimi… Lacrimile femeii care a săturat foamea oamenilor… Știi, este foarte greu să pictezi lacrimi.

„Lacrimosa sau mai degrabă este o “operă” pentru care, dincolo de regizori și actori, spectatorul potențial trebuie să decidă și el multe. De la cele mai evidente (cine sunt aceștia pe care îi vede, ce sunt aceștia pe care îi vede) până la cele mai vagi (dacă cei doi protagoniști plâng cu adevărat sau dacă într-adevăr se ating de gâtul celuilalt). Aceste întrebări mi se par foarte importante – parcă de deciziile spectatorilor depind deciziile eroilor.

Singurul element constant (singura certitudine pe care aș vrea cumva să fie reprezentată pe scenă ca o condiție neîndoielnică și incontestabilă) este Crapătura. Aceasta (acesta) să fie punctul fix al lumii care se învârtește.”   Thanasis Triaridis  (din nota autorului la ediție)