Istoria completă „Istoria Greciei” de la începuturile noului Hellenism până în prezent urmărește o nouă abordare a datelor bibliografice, întrucât reevaluează parcursul total al grecilor de pretutindeni în spațiu și timp.

Printr-o evoluție fluctuantă de izbucniri, contradicții, dependențe și premise deterministe, ar fi fost aproape imposibil și destul de riscant să se tragă concluzii specifice cu aplicabilitate absolută. Schimbările continue și bruște ale comportamentelor, tendințelor și emoțiilor compun psihografia unui popor, care, într-o mare măsură, își definea singur soarta și, desigur, destinul istoric.

Dacă poziția geografică a Hellenismului, produs al conjuncturilor istorice formate de-a lungul secolelor, influența decisiv lucrurile pe întreg spectrul perpetuării sale culturale, contradicțiile sale interioare și impulsive, la rândul lor, își lăsau amprenta asupra comportamentelor. Actele istorice, produse ale vremurilor, desenau fără îndoială traiecte foarte complexe și echilibre extrem de fine.

Fenomenul neo-grecesc se bazează, totuși, pe un model de surse inepuizabile, care erau inaugurate de fiecare dată când impasul își îndeplinea scopul. Astfel, aproape întotdeauna, când se anunța o nouă epocă și un nou punct de plecare în vecinătatea din jur, acest eveniment, de-a lungul timpului, revenea, pentru a sfârși într-un cerc vicios de rupturi, frecări și turbulențe, astfel încât să revină mai târziu într-un proces de nouă plecare, cu siguranță agravat și cu o evoluție negativă pentru interesele naționale grecești.

Hellenismul a fost o realitate deterministă, care inevitabil s-a lovit de limitele posibilului și imposibilului. A trebuit să se confrunte cu două modele fără a reuși, totuși, să obțină o separare absolută între ideal și pragmatism. Schimbarea dominantă între cele două modele, timp de o perioadă foarte lungă de timp, așa cum au funcționat în cadrul istoric al parcursului grecesc, trăda un parcurs confuz și fals între două spații opuse, dar în practică interconectate, un fenomen care a influențat direct întreaga construcție atât a Hellenismului, cât și a grecilor de pretutindeni.

Entitatea existențială a acestora era constant minată și contestată de mișcarea oscilantă a Hellenismului, o atitudine care trăda și revela natura sa divizată și complet imatură.