Parcursul transformării statelor europene în direcția integrării europene a dobândit o semnificație aparte pentru viitorul continentului european, în special după adoptarea Tratatului privind Uniunea Europeană la Maastricht în 1992, extinderea cu statele din Europa Centrală și de Est (2003) și începerea procesului de adoptare a Constituției Europene (2004).

Schimbările care au loc în mediul internațional în continuă schimbare subliniază relația strânsă de interdependență care există în Uniunea Europeană între instituția educațională și domeniile economiei, muncii, societății, precum și cu politicile pentru competitivitate, ocuparea forțată de muncă, coeziune socială și combaterea excluderii sociale.

Procesul de transformare a societăților europene, în special în ultima decadă și în cadrul definit de „Strategia Lisabona”, subliniază rolul și importanța educației ca factor esențial de mediere pentru susținerea și atingerea obiectivelor politice fundamentale ale Europei unite.

Scopul cărții este de a contribui la discuția mai largă referitoare la înțelegerea, analiza și interpretarea „discursurilor” și „practicilor” CE/UE în educație și relațiile cu domeniile economiei, politicii, societății și culturii.

Obiectul studiului este constituirea discursului instituțional al CE/UE și analiza istorică-comparativă a genealogiei discursurilor și practicilor educaționale în Comunitatea Europeană, care s-au format în cadrul evoluției integrării regionale a statelor din Europa de Vest în perioada 1950-1999.

În special, studiul se concentrează pe investigarea comparativă a constituirii cunoștințelor, discursurilor și practicilor care au dominat în diversele perioade istorice și au definit parcursul transformării politicii educaționale în Comunitate.