La sfârșitul secolului XVIII, Revoluția Franceză a dus clasa burgheză la puterea politică, finalizând eliberarea acelor forțe productive care aveau să susțină modul capitalist de producție.

Lumea s-a schimbat dramatic, însă nu în favoarea multora. Burghezii, prohodiții colegiilor „celei de-a treia stări” care au preluat puterea, reprezentau aproximativ 3% din populație, la fel ca și aristocrații și ierarhii pe care i-au înlocuit.

În 1917, în mijlocul furtunii Primului Război Mondial, o nouă revoluție a schimbat dramatic condițiile politicii și, împreună cu acestea, istoria. Trecerea puterii în mâinile Sovietelor nu prevedea prohozi și intermediari. Cu propria sa ordine, propriile sale organizații, propriile sale instituții, mișcarea muncitorească – și împreună cu ea toți cei care prin munca lor construiesc cultura umană – a adus la putere o majoritate covârșitoare a oamenilor.

A evaluat lumea prin propriile sale nevoi, prin propriile sale interese. O nouă istorie a început pentru umanitate, cu o sută de ani înainte de zilele noastre dificile, sub steagurile și lozincile bolșevicilor.