Lucrarea lui Graham Allison și Philip Zelikow, "Esenta deciziei: Explicarea crizei rachetelor din Cuba" sau, așa cum este tradus în română, "Criza din Cuba: Esența deciziei", reprezintă cel mai caracteristic exemplu al încercării de a înțelege și de a sistematiza dinamica procesului de luare a deciziilor.

Deși lucrarea de față constituie, în mod formal, o versiune îmbunătățită a cărții lui Graham Allison, "Esenta deciziei", care a fost publicată pentru prima dată în 1971 - a devenit extrem de populară, a fost criticată aspru și a fost adoptată de atunci ca manual de bază în cele mai mari universități americane - participarea la crearea acestei ediții a unui istoric cu experiență, Philip Zelikow, îmbogățirea abordării teoretice cu tendințe moderne, caracterizate prin interdisciplinaritate, cât și utilizarea de nou material arhivistic nepublicat pentru a studia conflictul din Cuba și validarea teoretică a concluziilor prin această cercetare, precum și abordarea mai matură, bazată pe experiență și consecvență a subiectului - un efect direct al intervenției a douăzeci și cinci de ani între prima și a doua ediție - pot conferi acestei lucrări un caracter original.

Modul de abordare a subiectului, adică, implicarea detaliată atât în fundamentele teoretice, cât și în studiul de caz, face ca cartea să fie un "instrument" util nu doar pentru cercetătorii sistematici în domeniul luării deciziilor sau/și al "celebrei" crize din Cuba, dar și pentru studenți, deoarece aici vor găsi o prezentare concisă și explicativă a celor ce se desfășoară în domeniul cunoscut al procesului de luare a deciziilor în politica externă. În același timp, li se va oferi posibilitatea de a avea o prezentare metodică a unui episod important din Războiul Rece.

În principal, însă, modul de abordare a subiectului poate oferi o lectură plăcută oricărei persoane care dorește să reflecteze asupra întrebării "cum ar trebui cetățenii să înțeleagă acțiunile guvernelor lor", răspunsul la care sau indicarea unui răspuns, de altfel, reprezintă și cel mai important obiectiv al autorilor, așa cum subliniază ei înșiși.