Revenirea războiului religios, consolidarea lumii islamice și extinderea terorismului islamist fac ca din nou să fie actuală căutarea cauzelor care îi determină pe oamenii moderni să caute refugiu în metafizic.

Dezvoltarea unei cercetări autonome asupra fenomenului în sine are o mare importanță, având în vedere că populațiile greco-ortodoxe au fost printre primele care s-au confruntat cu Islamul în timpul ieșirii sale din Peninsula Arabică. În plus, Grecia modernă continuă să se afle la granița dintre cele două lumi, chiar dacă limitele nu sunt compacte și de nepătruns.

Prezenta studiu se concentrează asupra primei perioade arabe a Islamului. În același timp, sunt investigate condițiile în care s-a dezvoltat islamul extremis și a reapărut conceptul de Război Sfânt (jihad). De asemenea, este definit sistemul de referință, „noi”, prin intermediul căruia se abordează fenomenul islamic.

Sunt prezentați factorii care au contribuit la formarea noului elenism, precum și forma și modalitățile de compunere a identității sale. Ulterior, este prezentată istoria Islamului de la apariția sa în deșerturile Arabiei. Se urmărește dezvoltarea noii religii, relația sa și diferențele față de celelalte religii monoteiste.

Sunt enumerate principalele sale perspective, mecanismele de difuzare, politica expansivă a primelor califate, precum și întâlnirea multifacetică a elenismului cu lumea islamică. Se menționează în mod special Emiratul Cretei, un stat arab aparte din secolele IX-X d.Hr. La final, este prezentată marele conflict dintre Islam și Occident, așa cum a fost reflectat prin Războiul Sfânt musulman și cruciadele creștine.