Dacă aș fi văzut mai departe, este deoarece am stat pe umerii giganților", scria în 1676 Isaac Newton într-o scrisoare către Robert Hook. Un comentariu pertinent și totodată o profundă conștientizare: știința, și în esență întreaga cultură, este un proces interminabil de idei. Tot ce părea ieri de neînțeles și "magic", astăzi pare clar și logic, însă - așa cum ne dezvăluie această carte importantă - parcursul istoric al științei moderne nu a fost deloc lin.

Prin această publicație prețioasă, fizicianul fenomen Stephen Hawking realizează o combinație unică: țese cu măiestrie pânza istorică a științei și a percepției noastre în evoluție asupra Universului, împodobindu-l cu bijuteriile manuscriselor gânditorilor revoluționari.

Profesorul Hawking călăuzește cititorul în lumea lui Copernic, Galileo, Kepler, Newton și Einstein, prin scene încărcate emoțional care au marcat viața fiecăruia, dar și știința însăși. Și ca și cum nu ar fi suficient, atmosfera epocii fiecărui "gigant" în parte, fizicianul distins intensifică tensiunea și misterul prezentând manuscrisele lor autentice.

Citind Principia lui Newton, Armoniile Universului lui Kepler, Principiul relativității lui Einstein, Dialogurile despre două științe noi ale lui Galileo, Despre orbitele sferei cerești a lui Copernic, cititorul este impresionat de claritatea și erudiția creatorilor lor, în timp ce simultan - din textele biografice captivante - constată în cât de dificile condiții au fost formulate ideile lor.

Căci ce altceva, în afară de emoție, poate simți cineva văzându-l pe Galileo în genunchi recitând, cu buzele tremurânde, renunțarea manuscrisă la ideile sale în fața Inchiziției, cu puțin înainte de a șopti "Și totuși se mișcă..."

Oamenii de știință contemporani, completează profesorul Hawking, "au descoperit legile obiective și impersonale care guvernează funcționarea Universului, dar continuă să caute o descriere completă - în care omul pare să nu joace niciun rol. Poate că această eșec este temporar - teoria unificată finală va defini într-un mod unic starea universului, puterea gravitației, masa și sarcina electronului. Totuși, anumite fapte (cum ar fi că ne aflăm pe a treia piatră de la Soare, și nu pe a doua sau pe a patra) par aleatorii și arbitrare, și nu predictibile de o ecuație divină. Simt că universul complicat și (construit pe legi simple) înțelept structurat, necesită invocarea Principiului Antropic, care ne plasează din nou în centrul Universului: o poziție pe care nu îndrăzneam să o revendicăm după epoca lui Copernic.