Cartea lui K. Lenk reprezintă o încercare semnificativă de redefinire, pe baza datelor contemporane ale evoluției și progresului, a relațiilor dintre știința politică și sociologie, dar și a domeniului cognitiv al sociologiei politice.

Acesta, ca mulți alți oameni de știință, observă că sociologia politică pătrunde, ca ramură autonomă, atât în domeniile cognitive ale științei politice, cât și în cele ale sociologiei.

În această tendință „extensivă”, sociologia politică dezvoltă propriile sale concepte și își propune propriile obiective cognitive, îmbogățind astfel și punctul de plecare cognitiv al celorlalte două științe înrudite.