Se spune că nu poți simți cu adevărat că ești viu dacă nu ai stat foarte aproape de moarte. Dacă acest lucru este adevărat, atunci un om care a supraviețuit la șazece expediții și patruzeci și opt de bătălii, pentru a muri în cele din urmă la 89 de ani, ar putea cu siguranță să susțină că a stors paharul vieții până la ultima lui picătură.

Jean Roc Quanier s-a aflat în lungul și în latul Europei, parcurgând, la fel ca și colegii săi de luptă, distanțe uriașe pe jos, adesea în condiții incredibil de vitrege. A luptat în Italia, în Spania, în Germania, în Austria, în Polonia, în Rusia, în Belgia și chiar în fața Parisului, pe măsură ce steaua lui Napoleon pălea.

A fost decorat și denunțat, a fost supus la foamete, a fost otrăvit și a cinat alături de aristocrați, regi și împărați. A fost martor la evenimente care au schimbat cursul istoriei mondiale, din momentul în care, ca soldat nou înrolat, l-a văzut pe Napoleon schimbând regimul în Franța și preluând funcția de Prim Consul al Republicii Franceze.

La o vârstă foarte înaintată, Quanier a decis să-și reamintească viața tumultoasă și să o transpună pe hârtie, împreună cu povestea unui întreg continent. Memoriile sale dezvăluie aspecte necunoscute ale istoriei războaielor napoleoniene, ale marilor și micilor lor protagonisti, ale luptelor teribile care au zguduit Europa și care au întors aproape toate celelalte state ale Vechiului Continent împotriva Franței.

Chiar și istoricii profesioniști și cercetătorii războaielor napoleoniene vor găsi în scrierile lui Quanier multe detalii necunoscute din acea epocă tumultoasă. Totuși, Caietele Locotenentului Quanier sunt o lucrare atât de captivantă, încât este imposibil să nu atragă atenția oricărui cititor. Este o călătorie în timp, prezentată cu o sinceritate dezarmantă și citită pe nerăsuflate.